Cei 30 de ani de domnie ai lui Hosni Mubarak în Egipt cu siguranță i-au schimbat percepția despre putere. Se considera și se comporta ca un faraon modern, luându-l probabil ca model pe longevivul Ramses al II-lea care a condus Egiptul peste 60 de ani. Prin urmare, egiptenii nu mai erau cetățeni cu drepturi și libertăți, fiind tratați ca supuși ai faraonului Mubarak. Am citit diferite interpretări date de analiști de conjunctură în legătură cu revolta din Egipt. Ce a scos miile de egipteni în stradă? În niciun caz cenzura instaurată asupra presei și interzicerea ziarului „Le Figaro“, cum încerca să convingă un ziarist cu pretenții. Și nici nu e valabilă comparația cu Europa de Est în 1989, pentru că atunci se luase într-un anumit loc decizia îngropării comunismului în această parte a Europei. Or, acum mișcările din nordul Africii și din Orientul Mijlociu stârnesc uimire și îngrijorare totodată tocmai pentru că nimeni nu știe ce va urma. Revoluția iasomiei din Tunisia l-a lăsat aproape fără glas pe Sarkozy, care nu s-a așteptat nicio clipă că oamenii vor ieși în stradă și vor schimba regimul prietenului Ben Ali. La fel se întâmplă și în Egipt, unde prietenii lui Mubarak de la Washington au fost practic obligați de evoluția evenimentelor să-și schimbe discursul de la o zi la alta. Și-atunci, ce-i mână pe oameni în luptă? Răspunsul este simplu și este oferit chiar de oamenii care ies în stradă: abuzul de putere. Egiptenii n-au ieșit în stradă pentru că Mubarak a înăsprit legea presei, ei s-au revoltat împotriva polițiștilor care le violau nevestele dacă așa aveau chef sau care puteau să le ia totul din casă fără ca autoritățile să-i tragă la răspundere. Egiptenii s-au săturat să fie abuzați, torturați și chinuiți în propria țară de autoritățile care, în mod normal, ar trebui să-i apere. S-au săturat să muncească pentru un salariu de 70-80 de dolari pe lună și, lucrul cel mai important, s-au săturat de lipsa de perspectivă. Toate acestea adunate au scos în stradă miile de egipteni care au simțit pe pielea lor ce înseamnă să-ți ajungă cuțitul la os și autoritățile să nu dea doi bani pe viața ta. Acestea sunt motivele reale pentru care egiptenii au ieșit pe străzi și au atacat instituțiile statului luat captiv de Mubarak. Restul discuțiilor legate de geopolitica zonei, de echilibrul din Orientul Mijlociu sau de influența americană sunt simple vorbe lipsite de importanță pentru tinerii care-și strigă zilele acestea drepturile pe străzile din Tunisia, Egipt sau Sudan. Tăvălugul schimbărilor a pornit și nimeni nu mai este capabil să-l oprească, niciun faraon modern, niciun dictator și nici măcar americanii. Iulia Nueleanu
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane