A regizat un spectacol după un scenariu rusesc, numit pompos Revoluție, la finalul căruia au murit peste 1500 de români. A chemat minerii din Valea Jiului și muncitorii de la IMGB ca să-i rupă în bătaie pe studenții care-l contestau. A susținut o camarilă politică și economică ce a menținut mulți ani România departe de Europa democrată. A făcut tot ce i-a stat în putință pentru a submina orice încercare de reformare a societății, lăsându-i pe foștii securiști și nomenclaturiști să zburde liberi, până la cel mai înalt nivel al politicii. Cu acest portret va rămâne Iliescu în cărțile de istorie, iar nepoții noștri vor înțelege cu adevărat rolul diabolic și nefast jucat de acesta în viața publică postdecembristă a României. Reacția viscerală a lui Iliescu după adoptarea Legii lustrației mă face să cred că Iliescu a înțeles acest lucru. Măcar atât. E limpede că prevederile legii nu mai pot avea niciun efect asupra carierei lui Iliescu, întrucât singura funcție pe care și-o mai dorește aceste este cea de guru absolut al PSD. Or, nicio lege din lume nu-i poate interzice să ocupe această poziție. ?ê?£i-atunci , de ce atâta ură și venin revărsate asupra unei legi departe de a fi perfectă ? Răspunsul nu poate fi decât unul singur, pe care-l vom găsi în cărțile de istorie viitoare. Acolo se va consemna pentru posteritate că Iliescu s-a opus vreme de 22 de ani primenirii clasei politice , iar atunci când s-a făcut un pas în acestă direcție , s-a umplut de rușine atacând roșu de furie principii pe care societatea civilă le cere încă din 1990. ” Este un principiu antidemocratic, asta au făcut regimurile totalitare. Regimul anterior, cel comunist, i-a scos în afara vieții publice pe moșieri, capitaliști, membrii partidelor burgheze. Acum ce facem, întoarcem foaia? Este același principiu antidemocratic. Este o rușine pentru România democrată", a declarat Iliescu. Cu alte cuvinte , turnători la Secu de teapa lui Felix sau membri de frunte ai CC ai PCR , precum Iliescu, sunt ridicați la același rang de comparație cu moșierii sau cu Maniu și Brătienii, a căror singură vină a fost aceea că nu au fost comuniști, vină pentru care cei mai mulți au plătit cu viața în temnițele regimului instaurat de tovarășii lui Iliescu. Pentru deținuții politici care au simțit pe pielea lor politica nouă a lui Iliescu, a tovarășilor săi, a securiștilor și a turnătorilor, comparația făcută de liderul de facto al PSD sună ca o blasfemie. Noua lege, departe de a răspunde dorințelor de reformare ale clasei politice, nu trimite pe nimeni la închisoare ci doar îi ține departe de funcțiile publice numite pe cei care au avut poziții importante în regimul comunist și care nu au avut bunul simț să stea mai departe de luminile vieții publice după 1990. ?ê?£tiu că e prea târziu ca legea să mai poată avea același efect pe care l-ar mai fi avut în anii 90, dar atacul de furie pe care i l-a declanșat lui Iliescu demonstrează că adoptarea ei nu este inutilă.
Iulia Nueleanu
