Cică poporul român este un popor creștin. Păi și dacă este așa atunci de ce s-o fi dus acea campanie aprigă de interzicere a icoanelor în școli, nici acum nu pricep, însă asta este deja o altă chestiune pe care am abordat-o la momentul cu pricina. Recunosc faptul că atunci când eram copil îmi mai puneam așa câte o dorință și îl rugam pe Doamne-Doamne să pună o vorbă bună pentru mine. Până la urmă cred că este și asta o formă de ritual creștin cu care am crescut. Poate că tratez eu superficial aceste ritualuri pe care alții le marchează într-un mod cu totul religios. Și fără să vreau îmi pun o întrebare, cred că firească. Ce este de fapt creștinismul? Nu cred că suntem mai puțin creștini dacă nu mergem la biserică din principiu sau nu am avut timp ori răbdare să citim Biblia.
O spun cu tot riscul. Multe din manifestările Bisericii lasă de dorit, iar comportamentul unora dintre preoți este la limita moralei oricărei religii. Este deja cunoscut faptul că evenimentul religios de la Iași, vrednic de dumnezeire, adună în fiecare an multă lume. Așa că moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva vor fi strâns laolaltă și în acest an, mânate de credința în Dumnezeu și de speranța vindecării sau izbăvirii, mii de suflete. Dar până la a vorbi de evenimentul de la Iași, îmi îngădui să fac unele aprecieri.
Mama mea nu este un om bisericos, însă are frică de Dumnezeu. Asta este un lucru clar. Ține, de când o știu, posturile atât cât poate ea, iar uneori rostește, în șoaptă, câteva rugăcini și nu uită ca atunci când merge la culcare să își mai îndrepte câteva gânduri spre Cel de Sus. Deși nu am vorbit în mod expres despre asta niciodată, convingerea mamei mele este că Dumnezeu se uită măcar din când în când și spre ea și îi acordă atenția cuvenită pentru că este o credincioasă. Poate mult prea credincioasă în comparație cu mine care nu pricep rostul mătăniilor și crucilor pe care și le fac semenii mei dimineața când aleargă disperați către locurile de muncă și le iese în drum câte o Biserică. Nu zic nu atunci când este de mers la Biserică de Paști sau de Crăciun, dar de aici și până la ceea ce fac mulți creștini de ani buni încoace atunci când vine vorba de vreo raclă, mi se pare deja habotnicie. Mi se face și milă de sutele de enoriași pe care îi văd la televizor că îndură drumurile lungi, frigul, dorm pe iarbă, doar pentru a atinge în fugă racla Sfintei sau a Sfântului. Apoi nu pot să văd legătura cu faptul că sutele și poate chiar miile de oameni care se adună an de an la Iași și în alte părți ale țării unde se organizează astfel de pomeni electorale se îmbulzesc și se calcă în picioare pentru a atinge chiar și hainele prezidențiale sau cele ale aleșilor care deja și-au început campania pentru europarlamentare și vor profita de acum înainte de orice Sfânt. În fiecare an, când creștinii ortodocși sărbătoresc Sf. Parascheva, la Mitropolia Iașilor se adună mii de pelerini, care se înghesuie, se calcă în picioare, își dau coate în speranța că vor ajunge la locul unde este expusă racla cu moaștele sfintei. Nu pot să înțeleg actul de pioșenie, de rugă amestecat cu înghesuiala exasperantă, cu vorbele grele aruncate unii altora. Ce se petrece în aceste zile ale anului la Iași nu este nici pe departe o manifestare a credinței. Mai degrabă este un act comercial, practicat de biserică la vedere. Și spun asta deoarece de fiecare dată, mai-marii statului intră pe ușa din dos să atingă moaștele, că de, ei au o agendă încărcată, iar gloata se calcă în picioare. Și atunci nu mă pot abține să mă întreb, de ce și fețele bisericești fac politică. Pentru că, să-mi fie cu iertare, dar nu mi se pare firesc și credincios să se aplice un tratament diferențiat chiar și în fața lui Dumnezeu. Cred că s-ar putea găsi o altă formă de organizare ca toți cei ce doresc să se roage moaștelor s-o poată face în liniște sufletească și nu în zbucium fizic și psihic.
Sper să mă ierte Dumnezeu, dar moaștele Cuvioasei Parascheva au fost detronate de tot sensul credincios tocmai de aceste manifestări care iau amploare.
