Sportiva rusa Natalia Paderina, medaliată cu argint la proba olimpică de pistol cu aer comprimat 10 metri feminin, și cea georgiană Nino Salukvadze, medaliată cu bronz, s-au îmbrățișat pe podium, la Beijing, în contextul în care țările lor sunt în prezent în conflict. Știrea și mai ales imaginile au făcut înconjorul lumii, demonstrând că războiul este apanajul politicienilor, obișnuiți să contabilizeze în cifre seci victimele colaterale. Probabil nu în mod întâmplător, în momentul în care în capitala Chinei se aprindea flacăra Jocurilor Olimpice – a căror semnificație este tocmai confruntarea pașnică, pe baza regulilor sportive -, trupele georgiene intrau în regiunea separatistă Osetia de Sud, provocându-i pe ruși la o ripostă ce amintește de conflictele din Balcani. Unii spun că în mod intenționat președintele georgian Mihail Saakașvili ar fi pus la cale acest atac tocmai în timpul Olimpiadei, pentru a atrage atenția asupra eternelor probleme ale Georgiei cu rușii, care controlează și manevreză zonele separatiste, invocând prezența cetățenilor săi în aceste regiuni. Riposta Moscovei demonstrează o dată în plus că Rusia nu renunță la nimic din ceea ce crede că i se cuvine, iar tratatele internaționale n-au nicio valoare pentru Kremlin când vine vorba de interesele politice și economice rusești. Cu excepția țărilor baltice și a Poloniei, care au simțit probabil un fior rece odată cu intrarea bocancilor rusești în Georgia, comunitatea internațională s-a limitat deocamdată la apeluri la pace și la recunoașterea suveranității țării lui Saakașvili. Nimeni nu-și permite să se ia la trântă cu marele urs de la Răsărit. Nici măcar prietenul de conjunctură al președintelui georgian, locatarul de la Casa Albă, care, aflându-se la final de mandat, cu o țară frământată de probleme economice, nu dorește în niciun caz să intre în conflict cu Kremlinul. În ceea ce privește UE, luând în calcul dependența energetică a Europei față de Rusia, nimeni nu prea are tupeul să ridice vocea la Medvedev.
Deși liderii de la Tbilisi au realizat, într-un final, că sunt aproape singuri în fața unei puteri superioare din toate punctele de vedere și au hotărât retragerea din Osetia de Sud, situația va rămâne la fel de complicată. Odată stârnit din bârlog, ursul de la Răsărit nu pare decis să se întoarcă ușor acasă, iar ofensiva asupra Georgiei este văzută acum ca o lecție pentru toți cei care pun sub semnul întrebării autoritatea Kremlinului.
