Adrian Năstase nu s-a putut ridica niciodată la rangul de om de stat, rămânând un simplu politician ”supt vremi”, precum spunea Miron Costin. Ultimul text scris din închisoare de către Năstase nu face decât să confirme acest lucru. După o scurtă introducere filosofală despre viață, Năstase lansează întrebarea "Cum ar fi fost dacă…?”. Deși , la prima vedere am fi tentați să credem că întrebarea are legătură cu tentativa sa eșuată de sinucidere, de fapt ea se referă la rezultatele alegerilor din 2004. ?ê?£i de aici începe nebunia cu ”Decalogul Președintelui”, un angajament al său din campania electorală de care cu siguranță nu-și mai aduce aminte decât el, Adrian Năstase, care se simte dator acum să ne reamintească cei 10 piloni importanți ai acestui document uitat cu siguranță și de cei mai fideli susținători ai săi din PSD. Nu mai contează care sunt acești piloni, în fapt o înșiruire de vorbe goale, regăsită în toate campaniile electorale, la toți candidații. Important e altceva. Năstase nu a depășit momentul înfrângerii din 2004. Deși a supraviețuit tentativei de sinucidere, Năstase a murit în 2004, atunci când a pierdut alegerile prezidențiale. În momentul în care s-a anunțat oficial victoria lui Traian Băsescu, în decembrie 2004, ceasul politic al lui Adrian Năstase s-a oprit, lucru dovedit de editorialul patetic scris din spatele gratiilor. Textul demonstrează că după pierderea alegerilor prezidențiale Năstase a continuat să trăiască în lumea lui "Cum ar fi fost dacă…?” . Din acea lume a pierdut și partidul în 2005, și șefia Camerei Deputaților , iar cel mai recent libertatea. Din turnul său de fildeș în care se proiectase ca președinte al României, Năstase nu a pierdut doar controlul politic al partidului pe care-l condusese cu o mână de fier până în 2005 ci și contactul cu realitatea. Așa se face că astăzi, la opt ani de la pierderea alegerilor prezidențiale , Năstase ne transmite din spatele gratiilor cei 10 piloni concepuți de el ”pentru un mandat al dezvoltării și modernizării României”. Treziți-vă! Suntem în 2012, domnul Năstase! România e membru UE și se chinuie , grație epigonilor dumneavoastră Ponta, ?ê?£ova, Corlățean, să rămână în familia europeană. ?ê?£i dacă tot vorbiți de frustrare în primul editorial scris pentru noi, muritorii de rând, ar trebui să vă gândiți, că tot aveți timp berechet de meditație, la cei patru ani de guvernare Năstase și la ce au însemnat ei pentru funcționarea statului de drept. Asta dacă veți găsi tăria să renunțați la visele despre "Cum ar fi fost dacă…?”
Iulia Nueleanu
