Pițipoanca de campanie este o specie politică nouă, fără gen, dar care face mult caz despre nimic. Ca orice pițipoancă veritabilă, și cea de campanie este agramată, vorbește mult fără să spună ceva concret și are gesturi teatrale ce trădează existența unor complexe comportamentale. Cine știe, copilării nefericite, adolescențe singuratice sau tinereți pierdute în fața sticlelor cu alcool! Toate acestea mi-au venit în minte urmărind prestația de week-end a celebrei Mireille Mathieu ot PNL, cum a fost etichetat, genial, de Vadim, Crin Antonescu. A început cu o greșeală gramaticală, din seria „succesurilor“ Elenei Băsescu. Preocupat brusc de soarta românilor în plină criză, Crin a afirmat, fără nicio tresărire, că aceștia trebuie să-și ia mai multe „serviciuri“ pentru a face față crizei. Dacă ar fi stat mai mult pe la cursuri și n-ar fi repetat doi ani de facultate, suavul Crin ar fi știut și el măcar că pluralul de la serviciu este servicii și nu serviciuri. Ca să nu mai reamintim că orice absolvent decent de istorie știe măcar o limbă străină foarte bine, asta dacă nu studiază intens doar istoria lui Roller. Or, Crin săracu e deficitar la aceste capitole. Asta nu-l împiedică însă să se comporte ca o veritabilă pițipoancă. Pune etichete adversarilor săi, îi apostrofează dur când greșesc și-și permite chiar corecții lingvistice, deși el este acela care ar trebui să ia meditații în particular pentru că nu poți avea pretenția să candidezi la președinția României și să nu știi pluralul de la serviciu sau să poți formula corect o frază de prezentare în engleză sau franceză. Poate că ar fi vremea ca pițipoanca noastră de campanie să mai rărească plimbările la coafor și să dedice mai mult timp umplerii golurilor evidente de cunoștințe elementare. Asta dacă nu vrea să rămână veșnic în Atlasul de Mitocănie Politică…
