Victoria previzibilă a lui Vladimir Putin la prezidențialele din Rusia i-a scos din cotloanele bucureștene pe admiratorii liderului de la Kremlin , iar surpriza a fost oferită de numărul și diversitatea acestora. Profesori universitari cu pretenții, ziariști, analiști cu ștaif și politicieni de toate rangurile s-au perindat pe la televiziunile de știri întru slăvirea lui Putin și căinarea României care, din cauza președintelui Traian Băsescu, are relații încordate cu marele stat de la răsărit. Nu știu cât de încordate sunt relațiile dintre România și Rusia pentru că nimeni nu a măsurat tensiunea pe firul Moscova-București, dar sincer nu-mi aduc aminte de vreo dovadă de prietenie a Kremlinului față de România în ultimii 100 de ani. Rusia sovietică , Federația Rusă , indiferent cum s-a numit vecinul nostru de la răsărit, ne-a tratat ca pe niște vasali nu ca parteneri de dialog. Celor care acuză astăzi relațiile reci cu Moscova le reamintim faptul că în 1991 Iliescu a semnat un tratat cu URSS, pe care majoritatea țărilor estice le-au respins , întrucât un articol al acestui document prevedea că România și URSS nu vor adera la alianțe ce vor fi îndreptate una împotriva alteia. Probabil sunt mulți nostalgici care mai cred că România a fost odată partenerul Rusiei, via Ion Iliescu, dar părerile și opiniile lor trebuie prezentate cu rezervele de rigoare. Înțeleg că doamna Zoe Petre încă mai oftează după vremurile în care șeful său, Emil Constantinescu, îi promitea premierului rus Serghei Stepașin drept de survol pentru avioanele rusești în plin conflict în Iugoslavia, în total dezacord cu politica NATO, alianță la ușile căreia băteam intens, dar acest fapt nu-i conferă statutul de Pythia a relațiilor româno-ruse. ?ê?£i la fel de bine înțeleg că Bogdan Chireac nu vorbește în calitate de jurnalist atunci când cântă prohodul României în raport de vecinul de la răsărit , întrucât și-a pierdut acest statut când s-a pretat la șantajul ordinar la adresa șefului ANI, iar declarațiile sale vin din interesele unui om de afaceri cu conexiuni pe axa estică. Cei care se grăbesc să acuze doar puterea de la București de un anume status-quo în relațiile cu Rusia, ar trebui să mai citească din când în când dosarul acestor relații în care se află demult puse la dospit teme de maxim interes pentru țara noastră, precum tezaurul românesc trimis în Rusia țaristă în 1917 și niciodată recuperat, implicarea României în soluționarea conflictului moldo-transnistrean sau contractele dezavantajoase pentru România semnate cu Gazprom. Or, în aceste condiții , aplaudarea la scenă deschisă a victoriei unui politician lipsit de scrupule, care i-a eliminat la propriu pe opozanți și pe ziariștii incomozi, nu face decât să-i deconspire pe putiniștii de serviciu.
Iulia Nueleanu
