Spun din capul locului că sunt o mare consumatoare de teatru, tv și film și de fiecare dată când primesc o invitație la o premieră răspund afirmativ, pentru că nu prea aș vrea să pierd ceva și să nu fiu la curent cu noutățile. Așa am făcut și când am primit o primă invitație la Teatrul "Metropolis", acolo unde aveam să o sărbătorim împreună pe "Regina Mamă" la cei 78 de ani. Și nu am regretat nici o secundă faptul că am trecut pragul acestui teatru, aflat încă în lucrări de reabilitare. Apoi, când am primit o nouă invitație la o premieră ce avea să fie susținută la același teatru, mi-am spus repejor "de ce, nu?". Așa că, informându-mă că spectacolul va fi sâmbătă seara și că nu vom avea pauză pe parcursul celor aproximativ 105 minute și mai ales mânată de faptul că aveam să văd pe scenă un Răzvan Vasilescu ce în mod normal îmi place și o Dana Dogaru pe care nu o văzusem niciodată live, m-am îmbrăcat corespunzător și la ora cu pricina m-am prezentat la locația indicată. Chiar dacă la început aveam impresia că pe hol bate vântul mai ceva ca afară, îmi ziceam că nu poate fi adevărat, că doar Teatrul este încă în renovare și nu pot avea mari pretenții. Așa că am așteptat cuminte până când "pajul" de la ușa care dădea în sală și stătea de strajă de parcă cine știe ce secrete de stat erau dincolo ne-a permis să intrăm. Am intrat buluc, fără să știu că de acest demers depindea acea seară. Norocoasă din fire, am găsit repejor locurile râvnite, în vreme ce ceilalți colegi de sală se înghesuiau și se busculau unul pe altul în căutarea unui loc. Zumzetul din sală a fost întrerupt de vocea unui personaj care părea de-al casei, și, după ce și-a făcut introducerea, a sugerat celor care deja și-au găsit un loc și sunt tinerei, că ar putea ceda locurile celor care făceau parte din "protocol". Apoi el a mai spus că există soluții: ori stați în picioare, ori veniți pe data de 26, când este același spectacol. Urât, foarte urât, mi-am spus în sine și am sperat că este singurul moment stânjenitor pe care aveam să-l trăiesc. Între timp, situația se mai liniștise, așa că am avut suficient răgaz să îmi arunc ochii pe pliantul piesei. Așa aflam că persoana care se rățoise mai devreme la musafiri era chiar gazdă: regizorul Felix Alexa. Un pliant care conținea destule informații, însă, spre finalul spectacolului, mi-am dat seama că lipsea ceva, cel mai important. Un avertisment: interzis persoanelor sub 16 ani. După cele 105 minute am fost convinsă că undeva trebuia să fie acest avertisment, atâta vreme cât a existat în limbajul lui Răzvan Vasilescu, în mod deosebit, violență, vulgaritate și chiar pornografie.
Altminteri piesa lui Alexa a fost de calitate, cântecul japonez al Adei Milea mi-a transmis o stare de bine, Dana Dogaru a fost pur și simplu adorabilă, iar Valea, interpretat de tânărul Marius Manole, a fost savuros până la final. Ideea spectacolului susține cu subtilitate mesajul piesei.
Și totuși aplaudam cu toată sala și mă-ntrebam dacă nu cumva acest spectacol ar dăuna grav sănătății copiilor. Spunem că vrem să îi educăm și să îi învățăm să meargă la teatru, la un teatru de calitate, dar nu așa facem educație. Astfel, pe afișul piesei ar trebui să stea scris "interzis copiilor sub 12 sau 16 ani". Fără să vreau, m-am gândit automat la Consiliul Național al Audiovizualului și mă-ntrebam dacă nu ei ar trebui să se uite și spre mesajele care se transmit pe scenele de teatru. Așa cum CNA-ul a decretat că poate sancționa postul X sau Y pentru vulgaritatea unei reclame sau a unui film, cred că aceleași reguli se pot aplica și în astfel de cazuri. Părerea mea!
