Probabil suntem unici în lume la despicat inutil firul în patru și la inițierea unor discuții interminabile despre nimic. Așa se face că de mai bine de o săptămână se discută pe marginea concediului maternal, subiect care interesează circa 150.000 de persoane, dar nu se mai suflă o vorbă despre legea salarizării unice, despre bugetul pe 2011 sau despre legea pensiilor, teme cu adevărat majore pentru viitorul românilor. Deși se bat cu pumnii în piept că lucrează noapte și zi doar pentru binele românilor, politicienii se lasă atrași, cu voia lor desigur, în dezbateri sterile, cu final așteptat, în care reprezentanții puterii și cei ai opoziției se ceartă invariabil. Astfel, în loc de proiecte și strategii concrete, avem parte de bugete virtuale făcute de cabinete din umbră și de ședințe fantomatice cu decizii pe măsură. Mari oameni politici ai momentului, așa cum ne sunt prezentați zilnic la televizor, liderii opoziției, Crin Antonescu și Victor Ponta, se ceartă în parte pe bugetele făcute de PNL și respectiv PSD, documente relevante poate doar pentru membrii de partid. Am înțeles din dezbaterile televizate – desigur, de la analiști de prestigiu de talia Monicăi Tatoiu sau a lui Niels Schnecker – că Băsescu e un soi de Ceaușescu de tip nou, iar Boc – aghiotantul său de serviciu care lucrează împotriva intereselor poporului român, motiv pentru care doamna menționată mai sus se teme fizic de sistem și a decis să plece din țară. Ceea ce n-am înțeles până acum de la nimeni este alternativa.
Încă mai aștept ca domnul Ponta, spre exemplu, să se maturizeze, să taie cordonul ombilical care-l leagă de Iliescu și de Năstase și să facă politică în interes național, și nu să submineze intrarea României în Spațiul Schengen – așa cum face recent în plimbările sale pe la Bruxelles. Aștept de asemenea ca liderul PNL, Crin Antonescu, să nu mai facă guverne ridicole din umbră și să se joace de-a președintele în grădina din Aviatorilor, butonat cu grijă de mentorul său, Dinu Patriciu. Atunci când aceste așteptări vor lua sfârșit, iar opoziția va trece de la teoria nimicului la strategii viabile, vom putea vorbi despre o alternativă reală în România. Până atunci nu avem decât să-i urăm drum bun Monicăi Tatoiu și să o rugăm să-l ia cu ea și pe amicul său, Schnecker, analistul angajat pe simbrie la liberali.
