Ne place să credem despre noi că suntem cel mai primitor, mai ospitalier și mai tolerant popor din lume. Ce-i drept, ani de-a rândul ni s-a inoculat, picătură cu picătură, că aici, în spațiul carpato-danubiano-pontic, dăinuiește cel mai extraordinar neam de pe pământ, zămislit din duritatea dacilor și inteligența romanilor. Numai că poezia aceasta livrată din generație în generație și-a cam pierdut din metafore, iar astăzi suntem toleranți doar în documentele europene, în care ne lăudăm cu modelul nostru de conviețuire alături de etnicii maghiari. Nu trebuie decât să citești comentariile la articolele de presă legate de comunitatea maghiară ca să iei pulsul toleranței românilor. Ce-i drept, nici concetățenii noștri de etnie maghiară nu sunt un exemplu, cazul Csibi Barna fiind relevant în acest sens. Iar când vine vorba de țigani, nu ne mai prefacem nici măcar în fața Europei, atâta vreme cât avem miniștri de externe care anunță că doresc deportarea lor în deșerturile sahariene sau vorbesc despre gena infracțiunii care curge prin sângele acestei etnii.
Situația din România nu este unică în Europa. Nici țări cu tradiție democratică de sute de ani nu sunt mai tolerante, iar efervescența discursului naționalist din ultimii ani este cea mai bună dovadă în acest sens. La Londra s-a accentuat intoleranța față de indieni și de pakistanezi, la Paris – față de magrebieni și țigani, la Berlin – față de turci și în țările nordice – față de musulmani în ansamblu. Propaganda făcută statului multicultural a cam dat chix, iar acest fapt se datorează aproape exclusiv politicienilor care nu au făcut aproape nimic, în afara discursurilor, pentru comunicarea interculturală și pentru integrarea nou-veniților. În viața reală de pe străzile londoneze, pariziene etc., tensiunile s-au acumulat și astfel s-a ajuns la crime oribile și înspăimântătoare precum cele gândite și executate minuțios de norvegianul Anders Behring Breivik. Mi-e teamă că e doar începutul, deoarece sunt convinsă că în fiecare comunitate există câte un Anders Behring Breivik.
Și, apropo de toleranța la români, ieri am asistat la un episod relevant pentru reprezentanții politicii românești. O postare pe blogul personal al senatorului PDL Iulian Urban în care acesta scria că nu Anders Behring Breivik a comis atentatul din Norvegia, „ci actualii lideri care conduc în UE“, deoarece „multiculturalismul ne-a fost băgat pe gât forțat și în doză mare“, a stârnit nu o confruntare de idei, ci o punere la zid, în stil pur românesc, reprezentantul PDL fiind acuzat de politicienii toleranți ai PSD, în frunte cu amazoana Corina Crețu, de apucături naziste, fasciste etc. Are cineva o mitralieră roz pentru Corina Crețu?
Iulia Nueleanu Iulia Nueleanu
