Din întâmplare mi-a căzut ieri sub ochi o știre pe care am citit-o de două ori, ca să mă conving că e reală. Diana Tușa, deputata aceea ușor isterică, prezentă inutil de mult pe ecranele televiziunilor de știri unde-și dă cu părerea despre tot și toate, urmează să fie aleasă sâmbătă, în cadrul unui congres, vicepreședinte la PNȚCD. Da, la acel PNȚCD pentru care Coposu, Diaconescu și alți lideri țărăniști au făcut închisoare politică, au fost persecutați și vânați zeci de ani de temuta Securitate. Ce-i drept, cam greu să mai găsești astăzi vreo legătură între partidul acela, din anii 90, care lupta pentru principii, pentru democrație și formațiunea politică de astăzi, cantonată undeva la 2% în sondajele de opinie, care oscilează pe scena politică în funcție de interesele liderului său de conjunctură, Aurelian Pavelescu.
Să-i pui alături pe Coposu și Pavelescu e blasfemie curată. Același sentiment l-am avut și când am aflat că Diana Tușa urcă pe tocurile ei subțiri direct la vârful PNȚCD. Instinctiv, m-am gândit la două tablouri: Elisabeta Rizea-Corneliu Coposu(PNȚCD anii 90) și Diana Tușa-Aurelian Pavelescu (PNȚCD 2013).Nicio legătură între curajul, dăruirea și modestia celor două simboluri ale rezistenței românești și oportunismul, carierismul și lipsa de principii manifestate de ultimii doi, pe parcursul traseului lor politic. Elisabeta Rizea, tușa Elisabeta cum i se adresau apropiații, a fost arestată și torturată de comuniști pentru că a refuzat să-i toarne pe membrii grupului de rezistență Arnăuțoiu -Arsenescu, pe care-i susținea și ajuta cu alimente și informații. Supusă amenințărilor și torturilor, tușa Elisabeta Rizea nu a cedat și a plătit scump rezistența, cu 12 ani de pușcărie. Nepoată a fostului fruntaș țărănist Gheorghe ?ê?£uța, ucis de comuniști chiar în ziua simulacrului de alegeri din 1946, Elisabeta Rizea a trăit și a murit cu aceeași modestie cu care a reușit să țină piept comuniștilor, considerând că și-a făcut doar datoria. Datorită caracterului său, Elisabeta Rizea s-a conturat, în anii 90 , alături de Corneliu Coposu, ca simbol al rezistenței țărăniștilor în timpul ciumei comuniste. Ironia sorții face ca astăzi, la vârful PNȚCD să se cocoațe un personaj promovat în politică de nepotul nomenclaturistei Ghizela Vass( fost membru CC al PCR în anii 40-50), așa-zisul liberal Bogdan Olteanu. Acesta a descoperit-o pe Diana Tușa, a ținut-o vreo doi ani pe la cabinetul său de la Camera Deputaților, iar apoi i-a aranjat galant un loc eligibil pe listele PNL, la alegerile din 2008. În ianuarie 2009, ziarul ‘CANCAN’ dezvăluia că Olteanu si Tușa au o relație de mai bine de doi ani, dar aceștia s-au despărțit, Olteanu aruncându-se în brațele Alinei Gorghiu, iar Tușa în brațele lui Iosif Buble, jurnalist la Antene. Relația apropiată cu nepotul fostei nomenclaturiste Ghizela Vass a propulsat-o pe Tușa până în conducerea unui partid creat tocmai din rezistența și suferința celor torturați chiar de colegii tovarășei Vass. Frumoasă democrație mai avem…
Iulia Nueleanu
