Fostul cardinal Jorge Mario Bergoglio, cel care a cucerit lumea prin modestia sa, va fi întronizat ca Papa Francisc, spre amintirea Sfântului Francisc din Assisi, ale cărui mesaje au fost legate de renunțarea la privilegii, de simplitate și de pactizare cu săracii lumii. Venit din Argentina, o țară scuturată și ea de-a lungul ultimelor decenii de numeroase convulsii politice, economice și sociale, cardinalul Bergoglio a uimit prin felul său simplu de adresare, prin comunicarea directă cu credincioșii și mai ales prin deciziile sale legate de continuarea traiului modest pe care l-a avut toată viața, total contrastant cu luxul aproape sfidător de la Vatican. Papa Francisc vine astfel pe un val de așteptare într-o societate măcinată de o criză economică prelungită, care a adâncit și mai mult prăpastia dintre săracii și bogații lumii. Cu hainele sale modeste, cu dorința expresă de a avea un inel papal de argint aurit, cu viața sa austeră, Papa Francisc poate fi simbolul schimbării așteptate în sânul bisericii catolice.
Urmărindu-l zilele acestea pe Papa Francisc, cel care a promis să redea biserica săracilor, nu poți să nu te gândești și să nu compari cu ceea ce se întâmplă la nivelul Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani. În România, biserica a devenit o mare afacere în care totul are un preț, de la binecuvântare la locul de veci, de la slujba de pomenire la sfânta iertare. Proiectul grandioasei Catedrale a Mânturirii Neamului estimat la sute de milioane de euro, odăjdiile cu fir de aur ale mai marilor BOR și afacerile desfășurate sub cupola bisericii, cu lumânări, vin sfințit, pelerinaje la locurile sfinte, locuri de veci etc, nu prea mai au nicio legătură cu credința și cu smerenia. Nu poți să vezi mitrele de aur împodobite cu pietre prețioase și să nu te gândeși că Papa Francisc și-a ales un simplu inel de argint suflat cu aur, cu o valoare materială modestă, dar cu o mare încărcătură simbolică. ?ê?£i nu poți să treci cu vederea faptul că mai marii BOR ”binecuvântează” poporul credincios din goana unor limuzine de zeci dacă nu sute de mii de euro, în vreme ce noul Papă merge adesea cu autobuzul, ascultându-i cu smerenie și răbdare pe oameni. Toate aceste lucruri se văd, se simt, iar biserica nu mai este de mult considerată ca fiind aproape de oameni, pentru mântuirea lor. Dacă undeva acolo sus, la vârful Bisericii catolice, s-a înțeles nevoia de schimbare, de apropiere de credincioși , în lumea ortodoxă din România biserica devine din ce în ce mai autistă, mai depărtată de popor și de nevoile acestuia. Credincioșii ortodocși nu au nevoie nici de catedrale de sute de milioane de euro, nici de trusturi de presă sau de odăjdii cu fir de aur. Au nevoie să fie ascultați, să fie sfătuiți și alinați atunci când au probleme și se îndreaptă spre biserică și mai ales să simtă cu adevărat binecuvântarea, indiferent dacă au sau nu bani în buzunar să plătească serviciile prestate de fețele bisericești. Avem nevoie și noi de un Francisc al nostru, al ortodocșilor , care să ne reamintească faptul că nu există nicio legătură între credință și portofel.
Iulia Nueleanu
