Pe 24 ianuarie 2013 ar trebui să sărbătorim 154 de ani de la Unirea Principatelor Române, realizată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Un moment important din istoria noastră, așa cum am învățat cu toții la lecțiile de istorie, când am citit cu mândrie despre Moș Ion Roată, despre ocaua lui Cuza, etc. Captivați de lectura istoriei unii lideri politici postdecembriști s-au crezut chiar întruchipări ale lui Cuza Vodă, pe care au încercat să-l imite până la limita ridicolului. În rest, poporul s-a obișnuit să sărbătorească pe 24 ianuarie și să se gândească mai puțin la semnificația zilei. Cazanele cu fasole, vinul fiert și spectacolele de muzică populară sunt bun prilej de bucurie indiferent de sărbătoare. La moaște, de 1 Decembrie, de Ziua Unirii sau la zilele orașului se aplică aceeași rețetă de succes, menită să mai aducă niște voturi și ceva simpatie edililor care nu se zgârcesc și scot din bugetele locale sume generoase pentru buna dispoziție a alegătorilor. Locuitorii din orașele unde se sărbătorește Mica Unire se îmbulzesc la fasole și vin fiert, politicienii se afișează la o horă cu electoratul, țin și un discurs și gata, toată lumea e mulțumită că a sărbătorit X ani de la Unirea Principatelor. Ce-i drept, nimeni nu prea mai știe cum s-au întâmplat cu adevărat faptele și nici nu mai contează deoarece un cazan cu fasole și cârnați e mult mai important pentru mulți români, comparativ cu simțirea națională. De fapt, constatăm cu tristețe în ultimii ani că aici, în țară, pe români îi mai unește doar ura față de un actor politic sau altul și îngrămădeala din jurul cazanelor cu fasole și sarmale , iar o zi istorică importantă, precum 24 ianuarie, nu mai reprezintă aproape nimic pentru concetățenii noștri, dezbinați ani de-a rândul de politicieni, de ziariști și de tot soiul de analiști și ariviști. Câți dintre noi se mai gândesc pe 24 ianuarie sau pe 1 decembrie la semnificațiile acestor zile? Câți profesori le mai vorbesc la școală elevilor despre aceste momente istorice și câți dascăli se mai gândesc să le insufle copiilor noștri și ceva sentimente naționale cu ocazia acestor sărbători? Sunt întrebări retorice, firește, dar până când nu vom răspunde la ele să nu ne întrebăm de ce un milion de americani au venit la Washington pentru a asista la ceremonia de învestitură a lui Obama(n.r. nu s-a dat hot dog gratis în fața Capitoliului) și de ce la Iași sau București oamenii se strâng doar la gâlgâitul vinului în pahare și la mirosul greu de fasole cu cârnați.
Iulia Nueleanu
