Nu știu dacă are legătură cu Săptămâna Mare sau cu astenia de primăvară, dar ieri a fost o zi mai specială pentru politica românească. Ziua renunțărilor. Dis-de-dimineață, după două nopți de răgaz și o discuție cu Traian Băsescu, ministrul Ioan Nelu Botiș ne-a anunțat că renunță la funcție și, după modelul Premiilor Oscar, și-a cerut scuze de la alegătorii din Bistrița, de la colegii de partid și, într-un final, de la toți românii care s-au simțit jigniți de faptul că el a închis ochii când soția sa era plătită cu 8000 de lei pe lună dintr-un proiect aprobat chiar de ministerul soțului. Chiar dacă nu e ilegal, e cam imoral, având în vedere că proiectul în care era implicată soția lui Botiș, fosta sa șefă de cabinet și chiar unul dintre consilierii săi personali de la minister, a ars rapid etapele, trecând cu viteza luminii prin toate fazele de evaluare. Renunțarea lui Botiș la fotoliul de ministru pare mai degrabă inspirată de competiția internă din PDL și nu de pocăința cucernică din Săptămâna Mare, dacă luăm în calcul faptul că demnitarul și-a anunțat demisia după un dialog fructuos cu Traian Băsescu, acesta sugerându-i, se pare, să facă pasul înapoi.
Nici nu ne dumirisem bine după anunțul lui Ioan Nelu Botiș că o altă veste ne-a străfulgerat: Adi Minune a renunțat și la funcția de consilier local, și chiar la PSD, despre care cânta în urmă cu trei ani că „cel mai tare partid eeee…!“ În cazul lui Adi Minune, lucrurile sunt mult mai complexe, artistul poporului dându-și în sfârșit seama că politica nu i-a adus decât beleaua ANI pe cap. Încurcat în terenurile, casele și conturile ce trebuiau trecute în declarația de avere, Adi Minune s-a ales, după concubinajul de trei ani cu PSD, cu un dosar la Oficiul pentru Spălarea Banilor și cu un control de fond de la ANAF. Prin urmare, manelistul are tot dreptul să cânte astăzi „offff, viața meaaaa…!“, să scuipe în sân și să plece din PSD.
Între cele două evenimente marcante ale zilei de ieri s-a mai strecurat o informație, trecută în grabă la „și altele“. Este vorba de Sergiu Nicolaescu, cel care a renunțat să-și mai dea demisia din PSD, după ce anunțase un divorț definitiv. L-a convins, se pare, vechiul său prieten, Ion Iliescu, cel care se temea probabil că va rămâne, prin plecarea lui Nicolaescu, fără regizor pentru supraproducția „ O panseluță și doi mineri“ cu nea Nelu în rolul principal, desigur.
Ca ziua să se sfârșească în aceeași notă mai era nevoie să auzim că Victor Ciutacu, justițiarul cu spume la gură din ograda lui Felix, a renunțat și el la locuința socială de la primărie, pentru care plătește fabuloasa chirie de 120 de lei pe lună dintr-un salariu de câteva mii de euro. Dar, cum nimic nu e perfect pe lumea asta, nu poți să-i ceri lui Ciutacu ceea ce-i lipsește, caracterul, pentru că de restul s-a ocupat singur, așa cum se laudă pe blogul personal: „Sunt extraordinar de deștept și îngrozitor de arogant. Sunt discreționar, chiar dictator. Da’ sunt pe banii mei. N-am furat niciodată nimic, șpagă nu iau (hainele scumpe mi le cumpăr de regulă din leafa bună“. Iar chiria ți-o subvenționăm noi, bucureștenii care nu suntem extraodinari de deștepți să facem învârteli pe bani publici. Iulia Nueleanu
