Aparitia raportului de audit asupra Strategiei de Lupta Impotriva Coruptiei in perioada 2001-2004, realizat la comanda Ministerului Justitiei de catre specialistii din cadrul Freedom House, a reusit sa starneasca supararea tuturor sefilor institutiilor implicate in lupta impotriva coruptiei. Reactiile, uneori violente, au subminat si mai mult relatia cu Ministerul Justitiei, care s-a trezit, peste noapte, acuzat din toate partile. De loc surprizator, acelasi raport a avut darul de a -impaca- doi oameni care, in trecut, nu s-au sfiit sa se lupte pentru putere, Ilie Botos – procurorul general al Romaniei si Ioan Amarie – procurorul general al Parchetului National Anticoruptie, un alt aliat de nadejde fiind insa si presedintele Consiliului Superior al Magistraturii – Dan Lupascu.
Citit cu calm si fara partinire, Raportul Freedom House nu aduce nimic nou. Concluziile care se desprind din analiza efectuata sunt, in mare, aceleasi cu cele ale comisarilor europeni care au redactat rapoartele de tara in ultimii trei ani si anume ca lupta impotriva coruptiei a ramas un simplu deziderat, ornat cu multe legi, dar fara urmari practice. Asa-zisa Strategie de lupta impotriva coruptiei, elaborata de vechiul guvern si prezentata cu mare tam-tam, este, in opinia analistilor americani, doar -un pom de Craciun, plin de prea multe activitati, unele relevante, altele mai putin relevante pentru lupta impotriva coruptiei-. Aceasta concluzie nu poate fi, din pacate, combatuta in nici un fel. Dincolo de micile inexactitati pe care le poate contine, raportul intocmit de Freedom House supune anumite lucruri care nu au cum sa convina sefilor institutiilor implicate in lupta impotriva coruptiei.
Noi ne facem ca muncim…
In primul rand, PNA, principala arma creata pentru a combate marea coruptie, a ramas o institutie care nu si-a dovedit eficienta. Dincolo de bilanturi si discursuri, realizarile PNA, platite cu multe sute de miliarde de lei din bugetul statului, nu au avut o contributie majora la lupta contra coruptiei. Cazurile -grele- cerute de catre Uniunea Europeana sau de Statele Unite au fost -uitate-, pe lista procurorilor nefiind, de la infiintare, nici un ministru in functie. In plus, PNA a fost folosit, ori de cate ori a fost nevoie, pentru a spala imaginea unor fosti guvernanti, PSD crezand ca un simplu -NUP- este suficient pentru a inlatura suspiciunile ce planau in legatura cu anumiti lideri. La randul sau, Parchetul General, condus de Ilie Botos, nu poate fi prea fericit de concluziile analistilor americani. Si in acest caz, eficienta anchetatorilor a fost minima, iar politizarea, uneori, maxima. Ani de zile, presa, care acum nu se sfieste sa desfiinteze Raportul Freedom House, din motive mai mult sau mai putin clare, a semnalat abuzurile procurorilor. Toata lumea isi poate aminti de momentul cand supararea lui Adrian Nastase, acuzat de coruptie intr-un material publicat pe Internet, a declansat o adevarata vanatoare de vrajitoare, cu retineri in plina noapte, sau cum copilul unui lider PSD, Adrian Tarau, fiul prefectului de Bacau, acuzat de afaceri ilegale cu petrol, a fost imediat pus in libertate dupa ce acelasi Adrian Nastase a declarat ca nu crede in -arestarile de vineri seara-. Recentul dosar RAFO a zacut ani de zile in sertarele procurorilor condusi de Botos, nimeni neavand curaj sa-i ancheteze pe Corneliu Iacobov sau Ovidiu Tender, oamenii de casa ai PSD.
Morala lipsei de morala
In fine, pe lista celor care au sarit sa critice Raportul Freedom House se gaseste si Dan Lupascu, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Considerat a fi o -instanta- a magistratilor, CSM a primit toate prerogativele pentru a face curat in justitie. Singurul lucru care lipseste sunt oamenii, membrii CSM care sa aiba un trecut suficient de curat pentru a nu fi santajabili. La acest capitol, consiliul are o mare problema. Alegerile organizate au fost un fiasco total atata vreme cat din consiliu continua sa faca parte magistrati cu biografii patate. Cazul Mariei Huza, presedinta Tribunalului Bucuresti, sau al lui Alexandru Piciorus sunt arhicunoscute, iar cu asemenea oameni nu se poate reforma ceva. Asa stand lucrurile, oricat de inexact, partinitor sau gresit ar fi respectivul raport, cei care il critica sunt mult mai vinovati. Vinovati pentru ca de la data cand au fost numiti in functii nu au avut alta preocupare decat sa se mentina pe scaunul respectiv. Vinovati pentru ca, an de an, cu larga lor colaborare, Romania este pusa la zid pentru lipsa vointei de a combate coruptia, marginindu-se sa admire -pomul de Craciun- prezentat drept Strategie de lupta.
