Primul tur al alegerilor prezidențiale ține loc de alegeri primare ale dreptei. Un candidat de dreapta îl va înfrunta în turul II pe Victor Ponta.
Până acum, niciunul dintre candidații dreptei nu a fost validat în vreun fel.
Mai mult chiar, partidele de dreapta nu au dat doi bani pe proprii candidați, schimbându-i ca pe șosete și derutând electoratul, într-un joc cinic: PNL a defilat cu Antonescu, acum îl avem pe Iohannis; PDL s-a chinuit să-l voteze pe Predoiu, acum îl suține pe Iohannis; FC l-a votat pe MRU, acum s-a dizolvat în PDL, care s-a dizolvat în PNL; PMP l-a prezentat pe Diaconescu, dar la montaj a ieșit Udrea; partea liberală a USL (sau cea socialistă a PSD) a venit și ea cu un candidat scos din mâneca lui Ponta, în persoana lui Tăriceanu.
În primul tur nu votăm deci pragmatic, ci principial. Nu răul cel mai mic, ci binele cel mai mare: candidatul cel mai bun. Pentru ca acesta să devină în turul II candidatul întregii drepte, divizate acum, și să câștige.
E datoria mea să vă spun de ce o susțin și o votez pe Monica Macovei. Nu e vorba de amiciții sau antipatii personale, ci de o evaluare comparativă a candidaților din perspectiva atribuțiilor Președintelui României.
1. Președintele trebuie să apere Constituția, instituțiile statului, independența Justiției.
Cea mai credibilă este Macovei. Tehnic, fiindcă este jurist cu experiență, spre deosebire de ceilalți (Udrea e jurist pe hârtie, Tăriceanu vinde mașini, iar Iohannis este profesor de fizică). Politic, fiindcă a fost cea mai activă în apărarea statului de drept în momente critice ca vara lui 2012 (când Tăriceanu participa la lovitura de stat, Iohannis aproba puciul, iar Udrea dispăruse din peisaj). Practic, fiindcă e singura care nu are a se teme de ANI și DNA, nu a fost implicată în niciun scandal politic, financiar sau administrativ care să o facă șantajabilă. A creat DNA și prezintă toate garanțiile că va proteja Justiția de intervenția politicului.
2. Președintele trebuie să fie garantul echilibrului puterilor în stat și să se afle deasupra partidelor politice.
Un candidat independent este mai credibil decât unul partizan. Aici și Iohannis, provenit din Forumul Democrat al Germanilor, prezintă garanții, în timp ce Udrea și Tăriceanu nu sunt credibili. Președintele trebuie să fie capabil să limiteze ingerințele executivului în justiție sau în legislativ, etc. Trebuie să fie capabil de principialitate, echidistanță, să se ridice peste lupta politică dintre partide și instituții. Prin principialitatea de care a dat mereu dovadă, Macovei prezintă mai bune garanții decât protagoniștii episodului cu bilețelul roz.
3. Președintele trebuie să conducă politica externă a țării, să reprezinte la nivel superlativ țara, să servească eficient interesul național.
Aici, Macovei se califică din nou cel mai bine. Are bune relații la nivelul UE, este apreciată de SUA, care au premiat-o recent, prezintă garanții de seriozitate, demnitate, deschidere occidentală și probitate care o pot face respectată. Și Iohannis poate fi respectabil internațional, dar nu are nicio experiență la acest nivel. Imaginea tabloidă cultivată de doamna Udrea și implicarea lui Tăriceanu în lovitura de stat sunt greu compatibile cu demnitatea și credibilitatea unui șef de stat. De asemenea, conexiunile controversate cu mediile de afaceri nu tocmai onorabile subminează credibilitatea internațională a dnei Udrea și a dlui Tăriceanu.
Dincolo de alte criterii, dincolo de program și de viziune, dincolo de celelalte calități ale unui bun președinte, simpla comparație a candidaților actuali care sunt sau se pretind de dreapta (Macovei, Iohannis, Udrea, Tăriceanu) arată că Monica Macovei este candidatul cel mai pregătit, care prezintă cele mai bune garanții de respect al legalității și de competență, și e cel mai credibil la nivel internațional.
Dacă ar fi să dau note de la 0 la 3 celor patru candidați de dreapta din acest moment, urmând aceste criterii, rezultatul ar arăta astfel:
1. Apărarea Constituției și a instituțiilor statului
Macovei – 3 (mereu pe baricade, palmares impecabil)
Udrea – 2 (nu a fost parte a unui atac, dar nici un apărător vocal)
Iohannis – 1 (a aprobat puciul, dar nu a fost unul dintre actori)
Tăriceanu – 0 (a intervenit pentru Patriciu, a fost părtaș la lovitura de stat)
2. Echilibru între instituții, deasupra partidelor
Macovei – 3 (nu are legături partizane puternice)
Iohannis – 3 (nu are legături partizane puternice)
Udrea – 1 (modelul Băsescu este foarte partizan)
Tăriceanu – 1 (nu fiindcă are legături partizane puternice, ci fiindcă este parte a rețelelor transpartinice)
3. Reprezentare internațională
Macovei – 3 (experiență, prestanță, credibilitate)
Iohannis – 2 (prestanță, credibilitate, lipsă de experiență)
Tăriceanu – 2 (prestanță, experiență, lipsă de credibilitate)
Udrea – 1 (lipsă de prestanță și credibilitate, poate beneficia de experiența lui Traian Băsescu)
Scorul final ar fi: Macovei 9; Iohannis 6; Udrea 4; Tăriceanu 3.
