Cand in 1990, Ion Iliescu castiga alegerile prezidentiale cumuland aproape 90% din voturile electoratului, iar Ion Ratiu reusea cu greu sa adune peste 4 procente la nivelul intregii tari, candidatul taranist care -nu mancase salam cu soia- si-si petrecuse cea mai mare parte a vietii in strainatate a reusit totusi sa se situeze inaintea lui Iliescu in preferintele bucurestenilor, in plin dezmat fesenist. Oricata propaganda au facut singura televiziune si singurul radio existente si care se aflau la discretia fostei nomenclaturi si Securitati comuniste, oricat s-a dat Iliescu in barci pe postul public TVR ca emanat al revolutiei si umplator de vid politic, oricat au pozat cei din jurul lui in apostoli ai revolutiei si eliberatori ai poporului de sub dictatura -odiosului si sinistrei-, oricat de tare au strigat slugile acestora -Nu ne vindem tara!- in -duminica orbului-, bucurestenii au vazut cu cine aveau de-a face, au scandat si ei -Alegeri fara comunisti!- si au votat, in majoritate in cunostinta de cauza, impotriva comunistului reformat. De-a lungul anilor electorali, desi fortele politice asa-numite de dreapta nu au reusit sa faca mare lucru, Bucurestiul, Timisoara si mai apoi toate marile orase, mediul urban in general, nu au dat niciodata votul majoritar asa-numitelor forte de stanga sau ultranationaliste, ci au votat constant pentru dreapta. De fapt, nu a fost vorba de un vot majoritar pentru, ci de un vot majoritar contra. Nu pentru ca Iliescu si ai lui erau de stanga au pierdut mereu in Bucuresti, ci pentru ca au fost, sunt si vor fi perceputi ca urmasi ai fostei nomenclaturi comuniste si fostei Securitati, entitati ale -epocii de aur- ale caror presiuni si opresiuni au fost resimtite cel mai acut de Capitala Romaniei. Ironia sortii, Bucurestiul s-a putut constitui intr-un asemenea -monolit de dreapta- si datorita politicii regimului comunist de a concentra toate activitatile importante, institutiile culturale, economice, sociale, de invatamint, sportive etc., deci a elitelor din toate aceste domenii. Iar pe de alta parte, unde au murit cei mai multi oameni in urma inscenarilor -revolutionare- puse la cale de clanul Iliescu in decembrie 1989, daca nu la Bucuresti si la Timisoara?! Si asta nu se uita de catre intelectualitatea si totii oamenii vii din cele doua mari orase, dovada si insistenta timisorenilor, care il agaseaza rau pe tov. Iliescu, de a reactualiza Proclamatia de la Timisoara din 1990, prin care se cerea in principal, la punctul 8, punerea la index a fostilor nomenclaturisti PCR si a fostilor securisti, respectiv interdictia de a ocupa demnitati in stat o anume perioada de timp, prevedere care-l viza direct pe fostul prim-secretar PCR al judetului Timis, Ion Iliescu!
Sigur ca analfabetul Vanghelie -care este- nu se bucura de respect nici macar in partidul lui, dar faptul ca reprezinta partidul lui Iliescu nu i-a dat sanse nici macar cat sa acceada in turul doi. Prostia, comunismul si Securitatea au reprezentat combinatia letala pentru romani inainte de decembrie *89 si, oricat ar fi de -originala- democratia romaneasca, asa ceva nu mai poate fi promovat prin vot liber.
Nu aparitii meteorice gen Vanghelie condamna PSD in Bucuresti si in restul marilor centre urbane, ci prezente constante tip Iliescu!
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
