Alegerile anticipate – -trecut- si perspective

Alianta D.A. si partial coalitia de guvernare se afla in fata unei dileme a carei rezolvare este vitala pentru viitorul cat de cat roz al acestei guvernari, anume daca va putea schimba la toamna presedintii pesedisti ai celor doua Camere ale parlamentului si, implicit, sa aiba asigurata o majoritate stabila pentru promovarea legilor necesare reformelor si angajamentelor luate in campania electorala, iar daca nu, va recurge doar la schimbarea guvernului, in frunte cu premierul, ori si la alegeri anticipate plus referendum, si in acest ultim caz, cand si cum se va materializa aceasta solutie extrema?!

Se stie ca in momentul in care s-a constituit aceasta coalitie de guvernare, partidul domnului Voiculescu, numitul Partid Conservator – PUR pe atunci -, partid care avusese o alianta preelectorala cu PSD pe ale carui liste intrase practic in parlament, pe de o parte, s-a alaturat coalitiei formate in jurul Aliantei D.A. pentru formarea unei majoritati parlamentare si implicit a unui guvern alaturi si de UDMR; iar pe de alta parte, parlamentarii respectivului partid au votat alaturi de PSD si PRM pentru alegerea in fruntea celor doua camere ale parlamentului a domnilor Nastase si Vacaroiu. Traian Basescu a numit la vremea respectiva cooptarea PUR la guvernare drept -solutia imorala-, unul din motivele pentru care la acea ora cerea imperios alegeri anticipate pentru a se putea scapa de aceasta solutie si de alte compromisuri si implicit de nesiguranta in ceea ce priveste realizarea programului cu care Alianta D.A. si Basescu au castigat alegerile din toamna lui 2004.

In urma cu o luna aproximativ, cand liderii Aliantei convenisera asupra procedurii pentru declansarea alegerilor anticipate, natura a intins o mana de ajutor opozitiei si conservatorilor nedoritori de asemenea alegeri, inundatiile catastrofale constituind o proba grea pentru planurile si modul de actiune ale guvernului in situatii de criza de orice fel, proba pe care, din pacate, guvernul, dar in primul rand primul-ministru liberal Tariceanu, nu s-a priceput s-o treaca nici politic si nici in plan social. Ezitarile primului ministru, jocul de-a demisia, inadmisibil mai ales in asemenea imprejurari, au scazut credibilitatea guvernantilor, a Aliantei D.A. si l-a pus pe presedintele tarii – constitutional obligat la echidistanta politica – sa incerce prin diverse contorsiuni – fara deviatii flagrante de la prerogativele sale, cum, din pacate, ar fi impus comportarea premierului – sa stabilizeze si indrume Alianta pe calea decisa initial, dar cu grija normala acordata situatiei sociale existente la acea ora. Sarcina care altfel revenea premierului si ministrilor sai. Chestiunea inundatiilor putea fi gestionata foarte bine, daca nu chiar mai bine, si de un guvern de tranzitie, sau in cel mai rau caz, politic vorbind, Tariceanu se putea angaja sa ramana la Palatul Victoria doar atat timp cat aveau s-o ceara nevoile impuse de inundatii si urmarile acestora.

Acum, alegerile anticipate mai au o sansa doar daca se desfasoara in aceasta toamna, in octombrie cel tarziu, pentru ca la inceputul iernii deja populatia va fi atinsa serios de preturile ridicate la utilitati, in primavara viitoare se vor resimti asupra populatiei neajunsurile iernii de care guvernantii vor fi facuti in intregime raspunzatori, indiferent de cat vor fi de vinovati realmente, iar in toamna viitoare deja uzura guvernarii, posibila si chiar probabila amanare a aderarii Romaniei la UE si, de ce nu, eventuala revitalizare a PSD, toate acestea deci vor face aproape imposibila o victorie a Aliantei D.A. in alegeri de asa maniera, incat sa obtina o majoritate parlamentara confortabila. Daca nu cumva va pierde acele alegeri anticipate, dand nastere unei premiere, anume schimbarea puterii politice la jumatatea mandatului.