Andrei Alexandru, regretat în lacrimi de Tăriceanu și Iliescu, a făcut poliție politică pentru Securitate sub numele Adam Tomescu

Pe 9 mai 2011, Andrei Alexandru, decedat pe 4 ianuarie 2018, a pierdut procesul cu CNSAS la ÎCCJ, care a decis definitiv și irevocabil că acesta a făcut poliție politică, fiind colaborator al Securității. Andrei Alexandru a primit în data de 2 noiembrie 2007 de la CNSAS verdict de colaborare cu Securitatea. Acesta avea numele de cod „Adam Tomescu” și a fost recrutat de Direcția III a DSS în data de 15.05 1974 ca informator, potrivit angajamentului pe care l-a semnat cu acea ocazie.

Andrei Alexandru a lucrat și pentru Departamentul Informațiilor Externe (DIE), sub numele conspirativ „Adamescu” și a dat note informative despre cetățenii străini cu care a intrat în contact în calitate de ghid ONT, dar și despre elevi. Colaborarea sa cu Securitatea s-a întins pe perioada a zece 1974-1984, încetând în momentul în care a devenit membru PCR.

Andrei Alexandru era considerat de Securitate „o persoană prezentabilă cu simț dezvoltat pentru aspectele care ne interesează, inteligent, cu vorbire și gândire cursive, cu posibilități pentru munca informativă”.

DIE însă spunea că este „Un element indisciplinat, palavragiu și fricos, care execută numai sarcini din care avea un profit material”.

Documentele din Fondul de Retea 9599674 arata ca Andrei Alexandru a fost recrutat în 1974, perioada în care era ghid ONT, a primit numele de cod „Adam Tomescu” și avea ca sarcini „supravegherea informativă a cetățenilor străini care vin în țara noastră ca turiști, reprezentanți și directori de firme turistice”.

Turna și despre relațiile intime

Între 1972-1973, în speranța că va deveni informator Andrei Alexandru a funizat „unele date interesante privind activitatea și legăturile cetățenilor străini aflați în atenția noastră”, scriu securiștii.

Notele date Securitătii sunt olografe și se referă la turiștii străini și reprezentanții firmelor pe care îi însoțea ca ghid, la întâlnirile pe care aceștia le aveau sau la relațiile intime pe care le stabileau în România.

În 1973, când era „candidat” pentru recrutare, „ Adam” relatează despre un funcționar al firmei SH,-„un element care consumă băuturi alcoolice în cantități apreciabile și are o simpatie deosebită față de sexul feminin în ciuda faptului că e căsătorit și are o fetiță de un an. Menționez că șoferul care ne-a însoțit i-a facilitat cunoașterea unor femei din orașul Sibiu și Brașov, cu care a cheltuit o sumă mică, pe care nu a amortizat-o la sfîrșitul mesei cînd le-a invitat în cameră de hotel…”

Într-o altă notă din 1973, vorbește despre un turist american „ care a lucrat că ajutor de șerif în poliția SUA într-o rezervație de indieni din Arizona, prilej cu care mi-a spus că este gata să facă orice pentru bani”.

În aceeași perioadă, Andrei Alexandru este cu ochii pe delegația firmei Skole Hausen și pe delegata firmei Falkenturist din Danemarca, despre care spune că intenționează să se căsătorească cu „ un cetățean român, căsătorie care nu este însă făcută din dragoste, pentru că și unul și altul se înșeală reciproc”.

În 1975 Direcția a III trimite dosarul informatorului „ Adam” , care terminase facultatea de matematică și își satisfăcea stagiul militar la UM 01184/ E Bacău, către Direcția IV.

Ofițerii precizează că în această perioadă „ Adam” a furnizat trei note informative, și că toate datele furnizate „ s-au verificat pe linia altor surse, rezultînd că informatorul este sincer în relatările sale”.

Una dintre aceaste note se referă la „un elev care a avut unele manifestări negative cu privire la politica de socializare a partidului și asupra căruia s-au luatm măsuri de prelucrare de către organul de partid”.
În 1977, când Andrei Alexandru se angajează la Centrul de Calcul al Fabricii de Confecții București, dosarul de rețea este retransmis la Direcția a III a. Colaborarea lui „Adam” cu Securitatera durează pînă în 1984, cînd acesta devine membru de partid.

Acum Tăriceanu și Iliescu îl ridică în slăvi după ce în timpul vieții i-au asigurat sinecuri din bani publici. Astfel Tăriceanu îl prezintă pe fostul turnător ca pe un om „animat de acest principiu”: „apararea drepturilor si libertatilor individului sta la baza oricarei societati democratice”, „comportamentul si loialitatea lui au fost fara de cusur”, „viata este nedreapta prea adesea cu cei buni si cinstiti”. Iliescu, mai precaut îl prezintă ca pe un prieten apropiat, apreciat „pentru modestia sa în viața personală și în comportamentul civic”.