Dupa ruperea unilaterala a Protocolului cu PDSR, liberalii ies la bataie, mai ales ca primele masuri represive din partea partidului de guvernamant s-au simtit deja. Deputatul Victor Babiuc, liberal prin adoptie, isi indreapta tirul criticilor spre MAE, considerand ca ministrul Mircea Geoana si Guvernul in ansamblul sau nu sunt preocupati de obiectivul integrarii Romaniei in NATO. Babiuc arata cu degetul si spre PDSR, care prefera -aliati extremisti- de conjunctura in locul unui sprijin al -opozitiei democratice-.
– Cum apreciati, ca fost ministru al apararii, activitatea de pana acum a dlui Ioan Mircea Pascu?
– Este un lucru pozitiv ca s-a obtinut un buget ceva mai substantial decat in anii trecuti. Am constatat insa o lipsa de transparenta care nu favorizeaza nici ministerul, nici opinia publica romaneasca. Ma refer la acele aprecieri oarecum contradictorii: constatarile secretarului general adjunct al NATO si ale echipei care a fost la Bucuresti, constatarile reuniunii cu ambasadorii tarilor membre NATO, care au fost pozitive pentru Romania. In contrapartida, aprecierile excesiv de pesimiste ale sefului Statului Major General al Armatei Romane si unele, nu prea favorabile, ale raportului RAND, asa cum a rezultat din presa. In fata acestor opinii contradictorii, este imposibil sa faci o apreciere corecta, pentru ca elementele de evaluare lipsesc. Constat insa – si nu-mi face placere – declaratiile periodice in legatura cu o noua conceptie, o noua orientare, o noua initiativa… Se uita ca pregatirea pentru NATO este mai veche. Romania a obtinut succese importante in aceasta directie, inclusiv o cota externa de apreciere, care, la ora actuala, nu cred ca mai exista, cota exprimata si in Declaratia de la Madrid si cea de la New York. Promovand aceasta idee, de reincepere a unor lucruri, ca si pana acum, nu s-ar fi facut nimic, minimalizam rezultatele si cream impresia ca lumea incepe cu noi, ceea ce este fals si, ceea ce este grav, dezorientam aliatii. Toate proiectele puse astazi in practica la Ministerul Apararii sunt elaborate inainte.
– Ce comentarii aveti vizavi de politica externa a Romaniei?
– Daca ne uitam ce se intampla de la instaurarea Guvernului Nastase, constatam lucruri surprinzatoare. Ziarele romanesti arata ca dl ministru Geoana efectueaza multe deplasari in strainatate. Nu am nici o indoiala ca sunt utile, numai ca ele sunt facute intr-o calitate care onoreaza Romania, dar nu ii rezolva problemele. Mircea Geoana face deplasari in calitate de presedinte al troicii OSCE. Politica bilaterala a Romaniei nu se vede deloc ca ar fi in atentia dlui ministru. Nu exista preocupare pentru domeniul bilateral, nici pentru tarile vecine, nici pentru tarile mai indepartate. Nu mai vorbesc de statele care depasesc aria Europei si care practic nu exista in preocuparile MAE. Integrarea Romaniei in NATO trebuie discutata pe plan bilateral si cu tarile membre ale Aliantei. Nu exista nici un fel de initiativa in acest sens, nici din partea MAE, nici din partea MapN. Nu am vazut in Romania vizite din partea unor notabilitati, cum ar fi ministri de externe, de aparare sau presedinti de state, dupa cum nici din partea romana in sens invers nu constatam asa ceva. Parteneriatul strategic cu Statele Unite a ramas in continuare doar o forma fara fond. In ciuda unei deschideri importante, realizate anterior, relatia cu Marea Britanie continua sa evolueze mult sub potentialul identificat. De sprijinul activ al Germaniei depinde in buna masura succesul integrarii in NATO, dar relatia cu cel mai influent actor european nu a fost adusa nici macar la nivelul normalitatii. Relatia cu Franta este cantonata conceptual, mai departe, in mitul latinitatii comune, cele cu China sunt lipsite de orizont si greutate specifica, iar cele cu Rusia raman in continuare blocate. In vremea aceasta, parlamentarii romani fac vizita de curtoazie si mare vizibilitate regimului Sadam Hussein, in Irak. Mai mult, intr-o suma de tari, membre ale Aliantei, noi nu avem ambasadori: la Paris, la Berlin, la Madrid si nici macar la Washington, daca facem abstractie ca acolo exista un insarcinat cu afaceri. Sunt sigur ca interesele Romaniei sunt afectate negativ de lipsa ambasadorilor acolo.
Deficientele majore in sistemul politicii externe au atins pragul critic si se manifesta in toate segmentele: concept, organizare, gestionarea resurselor, actiune. Din punct de vedere conceptual, Guvernul s-a limitat la reafirmarea prioritatii integrarii europene si atlantice. Integrarea in UE este un proces de lunga durata si nu va produce decat indirect consecinte pentru securitatea Romaniei, in timp ce de integrarea in NATO depinde in mod direct nu doar gradul nostru de securitate, ci si locul in noua arhitectura a Europei. In plus, integrarea in NATO are un calendar foarte precis si strans, cu scadenta in 2002. In consecinta, Executivul este dator sa defineasca un plan de urgenta pentru ca Romania sa nu piarda sansa de a incepe procedurile de aderare la NATO in 2002. A doua eroare conceptuala se refera la asezarea prioritatilor romanesti. Dupa cum aminteam mai devreme, presedintia OSCE a devenit preocuparea numarul 1 a politicii externe romanesti.
Din punctul de vedere al organizarii, politica externa a Romaniei continua sa fie condusa, relativ independent, de la Palatul Cotroceni, din Palatul Victoria, din cabinetul ministrului de externe, al ministrului integrarii europene si de pe culoarele Parlamentului, fara nici un instrument de coordonare, nici conceptual, nici institutional. La nivelul actiunilor, politica externa a Romaniei se reduce la reactii slabe si tarzii fata de evenimente, chiar si la cele din imediata apropiere. In schimb, se inmultesc intalnirile si activitatile protocolare, prea putin semnificative. Nici vizitele oficiale, nici alte actiuni bilaterale nu indica preocuparea pentru obiectivul integrarii in NATO, in acest an hotarator. Cu atat mai ingrijoratoare sunt declaratiile in doi peri ale primului-ministru, care pare linistit sa constate ca nu avem prea mari sanse de integrare in NATO, in 2002, chiar daca nu le-am pierdut pe toate, inca. Pretul timpului pierdut nu va fi platit nici de primul-ministru, nici de partidul pe care il conduce, nici de Guvernul sau, care si-a asumat cu mare grabire deliciile fotoliilor ministeriale, uitand de obligatiile asumate astfel. Pretul erorilor va fi platit de Romania si de cetatenii sai. De aceea, pe aceasta cale, solicit presedintelui Romaniei sa se implice pentru redresarea situatiei, inclusiv prin consultarea fortelor politice majore ale tarii, pentru repunerea politicii externe pe traiectoria de care Romania are nevoie.
