Basescu vs cine… ?!

De curand premierul Tariceanu afirma sus si tare ca -in Alianta D.A. nu exista nici un fel de criza-, ca de altfel nici in interiorul coalitiei de guvernare. Nu stim ce gandeste Traian Basescu, iar din ce zice aflam foarte putin si nici nu putem fi siguri ca asta si gandeste. Dar e sigur ca presedintele Romaniei isi vede de propria politica, solicitand sfaturi doar ca sa nu le respecte si incercand in consecinta, cum cred mai toti analistii politici, sa-si atinga scopurile cu apoape orice pret, mai devreme sau mai tarziu. Ceea ce nu putem spune despre primul ministru actual, care e mai degraba un om de afaceri esuat in fotolii politice, de care se tine cu dintii din cauza presiunii exercitate asupra lui de grupurile de interese din partid si guvern, care au mizat cam mult pe -calul- Tariceanu. Basescu a mizat doar el singur pe steaua lui, iar cei interesati de succesul presedintelui sunt tinuti inca la respect cu toata rudenia si prietenia lor cu marinarul.

Cred ca unul din motivele pentru care Traian Basescu a luat in brate ca optiune de politica asa-numita -axa Washington-Londra-Bucuresti- este si acela ca in cele doua puteri occidentale puterea politica este concentrata – pe perioada unui mandat decis democratic – doar in mainile unui om si echipei sale, respectiv presedintele – care este practic si prim ministru la americani – si primul ministru la britanici, unde regina inseamna doar traditie si eticheta. Cum insa Constitutia unei tinere democratii ca a noastra ne categoriseste drept stat semi-prezidential – pentru ca atat presedintele, cat si parlamentul, care decide guvernarea si premierul, sunt institutii alese direct de popor -, existenta unei personalitati puternice intr-una dintre cele doua pozitii va duce automat la subordonarea celeilalte. In cazul nostru este clar ca cel putin pe moment presedintele tarii face legea in actuala guvernare si cea mai inteleapta atitudine din partea premierului ar fi sa caute o colaborare bazata pe compromis. Pentru ca altfel, nefiind o personalitate politica puternica, orice gest de revolta frizeaza ridicolul si nu face decat sa aduca prejudicii ambilor parteneri de putere si guvernare. La urma urmei, sa nu uitam ca datorita atitudinii energice a lui Traian Basescu s-a putut impune un guvern al Aliantei D.A., care altfel ramanea linistita in opozitie inca 4 ani. Daca liberalii vor sa trateze de la egal cu Basescu, trebuie in primul rand sa aduca in prim plan personalitati cat de cat apropiate ca valoare si carisma de liderul democrat. Sigur, e vorba totusi de guvernarea unei aliante, ba chiar a unei coalitii, asa ca nici democratii si nici Basescu nu ar trebui sa uite ca atunci cand s-au aliat cu liberalii si cand actualul presedinte al tarii era un primar al opozitiei, izolat intr-o mare pesedista, liderii liberali Valeriu Stoica si Stolojan i-au intins o mana lui si partidului aflat pe punctul de a fi oarecum inghitit de PSD.

Acum Basescu spune ca el i-a oprit pe ministrii democrati sa plece din guvernul liberalului Tariceanu. Problema e ca nu putem fi siguri daca spune adevarul si daca pe viitor nu-si va schimba pozitia.

C.N.C.-ul Aliantei D.A. are ocazia sa dezbata serios aceasta -dilema- si sa dea o solutie valabila pe termen mai lung ori poate -justifica- o noua amanare, in functie de sondaje si interese.