Bica: anual se pierd circa 10 miliarde de euro din banii publici și pare că nimănui nu-i pasă

Pentru că niciunul dintre Guvernele care au condus destinele României în ultima perioadă nu a acționat în direcția diminuării risipirii banilor publici, motiv pentru care, anual, cu o constanță greu de imaginat, nu se poate justifica corectitudinea cheltuirii a peste 10 miliarde de euro din banii colectați prin taxe și impozite din buzunarele românilor, deputatul PNL de Argeș Dănuț Bica se declară indignat:

‘În ultimul timp, tot mai mulți români își exprimă insatisfacția pentru modul în care autoritățile cheltuiesc fondurile publice, care nu sunt altceva decât banii obținuți din taxele și impozitele achitate de către cetățenii acestei țări. Chiar dacă an de an obligațiile financiare sunt tot mai împovărătoare și chiar dacă banii colectați la buget sunt, în sume absolute, tot mai mulți, efectele utilizării acestora nu se regăsesc aproape deloc în creșterea standardului de viață al contribuabililor: calitatea serviciilor publice este din ce în ce mai slabă, iar infrastructura de transport, cea școlară sau cea medicală se situează încă departe de standardele specifice secolului XXI, la care se pare că nici nu se vor alinia prea curând. Pe bună dreptate, orice contribuabil român are toată justificarea să se întrebe de ce îi transferă statului atât de mult din contravaloarea muncii sale, iar acesta îi returnează atât de puțin?

Este trist faptul că liderii majorității parlamentare PSD-ALDE, în loc să asigure o guvernare performantă, în beneficiul țării și al cetățenilor, și-au concentrat toată energia în lupta cu ‘statul paralel’, în acțiunea de ‘îmblânzire’ a organelor de anchetă și de ‘capturare’ și politizare a instituțiilor publice care ar trebui să fie autonome și independente!

Nu pot să nu-mi pun întrebarea dacă nu cumva actuala majoritate PSD-ALDE chiar urmărește slăbirea puterii instituțiilor care au atribuții de monitorizare și de control în domeniul cheltuirii banilor publici, permițând astfel continuarea sifonării acestora. Când afirm acest lucru mă gândesc la totala lipsă de reacție a guvernanților cu privire la informațiile pe care Curtea de Conturi a României le face publice anual prin rapoartele referitoare la cheltuirea banilor publici. Așa s-au comportat și recent, când această instituție a elaborat și publicat ‘Raportul public pe anul 2016′.

Fără a intra în amănunte, care sunt oricum mai mult decât alarmante, voi aduce în discuție numai două aspecte majore consemnate în Raport, care vorbesc de la sine despre gravitatea situației. Primul se referă la faptul că, pentru anul 2016, Curtea de Conturi a României a constatat nu mai puțin de 21.427 de abateri de la normele legale privind cheltuirea banilor publici. Al doilea face trimitere la sumele afectate de aceste abateri ale instituțiilor publice, care, în total, se ridică la nu mai puțin de 43,2 miliarde de lei, adică aproximativ 10 miliarde de euro.

Da, peste 43 miliarde de lei au fost cheltuiți incorect sau cu încălcarea legislației în vigoare de către autoritățile și instituțiile publice din România, sumă care, raportată la valoarea totală a bugetului general consolidat, reprezintă aproape un sfert din aceasta. În aceste condiții, cum am mai putea aștepta ca statul să ne furnizeze servicii publice de calitate? Este trist, dar Guvernul României, care dă din colț în colț pentru că nu are bani ca să majoreze punctul de pensie, așa cum scrie în lege, permite să i se strecoare printre degete zeci de miliarde de lei anual.’

Deputatul Dănuț Bica avertizează asupra faptului că principala cauză a risipei o reprezintă legislația specifică incoerentă și contradictorie, dar și procedurile tot mai netransparente care reglementează domeniul achizițiilor publice:

‘Este obligatoriu să ne întrebăm de ce este posibilă prejudicierea bugetului public cu aceste sume impresionante, de circa 10 miliarde de euro anual. Situația nu s-a schimbat foarte mult indiferent cine a fost primul-ministru al României. Mulți au spus că de vină ar fi fost Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, care deschidea o serie de ‘oportunități’ pentru funcționarii care gestionau activitățile de achiziții publice, permițându-le să dreneze o parte din banii publici către propriile buzunare sau către firmele de casă ale partidelor care i-au numit în funcții.

Numai că, de vreo doi ani, România are o legislație nouă în domeniul achizițiilor publice, care impune proceduri ce par a fi mai riguroase și, cu toate acestea, sumele deturnate din banii publici nu au scăzut, ci dimpotrivă, fapt care a fost sesizat chiar și de Comisia Europeană. Cum este posibil așa ceva? Cauza principală o reprezintă legislația permisivă. De cele mai multe ori, în România, sifonarea banului public nu se face cu încălcarea legii, ci cu legea în mână! Legislația specifică, stufoasă, dar incoerentă și contradictorie, este cea care permite și chiar stimulează disprețul pentru cheltuirea eficientă a banului public!

Bătaia de joc pe banii cetățenilor nu se oprește numai la nivelul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică. Dincolo de cheltuirea nejustificată a resurselor bugetare, trebuie să ne aducem aminte și de faptul că în România calitatea lucrărilor publice este mai slabă decât în oricare dintre celelalte state membre ale Uniunii Europene. Doar la noi au existat situații în care un tronson de autostradă s-a prăbușit înainte de inaugurare, covorul asfaltic turnat în luna septembrie a devenit impracticabil până în luna martie a anului următor sau tavanul unei școli a căzut peste elevi la câteva zile după ce aceasta a fost renovată.

Calitatea slabă a lucrărilor executate din bani publici nu reprezintă numai o problemă de responsabilitate, ci și una de legalitate și nu este greu de observat că legea este iarăși permisivă, iar Guvernul nu pare interesat să o schimbe. A devenit uzuală procedura prin care un contract este adjudecat de o firmă dintre cele abonate la lucrările realizate din bani publici, care își maximizează profitul subcontractând ulterior execuția propriu zisă, pe sume foarte mici, către diverși subantreprenori, care vor fi, bineînțeles, nevoiți să facă rabat de la calitate.

În perioada următoare, Camera Deputaților va fi chemată să se pronunțe, în calitate de cameră decizională, asupra unor propuneri legislative inițiate de actuala putere, prin care se dorește îmbunătățirea procedurilor legale privind atribuirea contractelor de achiziții publice. Tematica este extrem de importantă și din acest motiv cred că este momentul propice ca toți parlamentarii care într-adevăr doresc să schimbe ceva în bine în România să lase deoparte orgoliile și interesele personale sau ordinele primite de la partid și să contribuie la crearea unui cadru legal eficient și coerent, care să asigure atât simplificarea și debirocratizarea procedurilor de achiziție, cât și transparentizarea acestora, pentru ca toate pârghiile prin care au fost sifonate sume uriașe din banii românilor să fie blocate prin noua legislație specifică, iar calitatea lucrărilor sau serviciilor achiziționate să fie garantată.’