-Ia carnatu*, neamule! Ia carnatu*, neamule! Ia carnatul…- erau strigatele disperate ale unui comerciant care incerca sa-si vanda marfa -pretioasa- concetatenilor dezinteresati, prezentat intr-un film romanesc in mare voga in perioada comunista. Sunt strigatele care mi-au revenit in minte in urma cu o zi, citind o parte din ofertele electorale ale principalilor doi candidati la fotoliul de la Cotroceni si ale formatiunilor politice -aliate- care ii sustin. Atat Adrian Nastase si Alianta PSD-cruce-PUR, cat si Theodor Stolojan si Alianta PNL-minus-PD folosesc -carnatul- pe post de momeala electorala. Desi inca oficial nu ne aflam in campanie electorala, ambii candidati au inceput sa strabata tara in lung si-n lat cu un -carnat electoral- in frunte, pe post de stindard. Iar carnatul nu este unul mic, pipernicit, ci mare si bine rumenit, care face cu ochiul tuturor categoriilor sociale din care provin votantii. -Fabricantii- nu au uitat pe nimeni. Ingredientele pot satisface pofta tinerilor care viseaza la o casa, a pensionarilor care spera la o pensie decenta si la medicamente compensate, a somerilor care isi doresc un loc de munca si a salariatilor care solicita impozite mai mici. -Introducem cota unica de 16%… Ia carnatu*, neamule…- -Acordam credite pentru tinerii fermieri… Ia carnatu*, neamule…- -Vom transforma tichetele pensionarilor in bonuri de masa… Ia carnatu*, neamule…- sunt strigatele politicienilor carnatari care l-ar face invidos pe negustorul din filmul comunist.
Din pacate, asa cum s-a dovedit in acesti 14 ani care s-au scurs de la revolutie, carnatul oferit de politicieni are un termen de expirare foarte mic. Carnatul electoral nu rezista nici macar congelat mai mult de 30 de zile, cat dureaza, mai nou, campania electorala. Promisiunile se rancezesc foarte repede pentru ca, odata alesi, politicienii nostri -carnatari- uita ce au promis.
Practica -carnatului- a devenit o moda care se poate dovedi periculoasa. Clasa politica romaneasca a ajuns sa abordeze campaniile electorale nu numai nerealist, dar si superficial. In loc sa gandeasca programe de guvernare pragmatice, cu sanse de a fi puse in practica, politicienii elaboreaza documente teoretice numai bune de aruncat la cosul de gunoi dupa ce se termina campania. In loc sa vorbeasca -pe limba- oamenilor carora le solicita votul, ei vorbesc de -sinergia faptelor-. Politicianul roman a invatat destul de repede ca este mai usor sa foloseasca discursuri populiste si demagogice pe care apoi sa le nuanteze asa cum ii convine, decat sa gandeasca cu adevarat un proiect pentru care sa garanteze. Asa se face ca incet, dar sigur, politicianul roman devine un simplu carnatar pe care electoratul il va sanctiona dupa cum va avea chef la targul alegerilor care se organizeaza o data la patru ani.
Electoratul care a incercat de mai multe ori carnatul electoral si a constatat ca acesta este de proasta calitate, fara consistenta si cu termen de valabilitate redus, iar reclama facuta acestuia este una mincinoasa, il accepta, dar numai pentru a-l arunca la gunoi. El nu mai crede ca este bun, dar accepta jocul de dragul jocului. Reclama mincinoasa a politicienilor romani nu este sanctionata prin denuntari la Autoritatea pentru Protectia Consumatorului, ci direct in cabina de vot. -Veniti voi sa ne promiteti ce vreti, ca noi oricum nu va mai credem… Fraierilor, nu va dati seama ca stim ca mintiti… Oricum votam cum avem chef… Hai sictir, ca ne plictisiti cu gargara voastra de hoti- sunt numai cateva din reactiile la saturatia de -carnat electoral-.
