Ce-am avut si ce-am pierdut (?!)

Odata ideea alegerilor anticipate abandonata – cel putin pe moment -, o alta posibilitate de intarire a actualului executiv si de revigorare a imaginii actualei puteri politice de la Bucuresti pare a fi remanierea guvernamentala. Principalele partide din coalitia guvernamentala, respectiv PNL si PD, si-au cam facut evaluarea ministrilor pe care-i detin in Cabinetul Tariceanu, cu o singura exceptie, daca nu cumva ne inselam, anume chiar persoana primului ministru, pe care mai toti politicienii si ziaristii l-au -notat- deja, dar nu vedem inca cine l-ar putea evalua. Nu ne indoim ca presedintele Basescu a facut-o si el, dar cum demisie nu mai e, nici alt premier nu mai e, decat poate doar cu voia PNL. Liberalii insa se dau de ceasul solidaritatii interne si externe, -umbra- lui Basescu – recte Stolojan – de la Cotroceni, tainuind o intalnire cu -realitatea- de la Palatul Victoria, adica Tariceanu, pentru a regula treburile la liberali (?!).

Din comunicatul PNL aflam ca: -Principala concluzie a intalnirii se refera la necesitatea intaririi PNL si a Aliantei – Dreptate si Adevar- obiective pentru care vor milita atat Calin Popescu-Tariceanu, cat si Theodor Stolojan, cu aceasta ocazie, presedintele PNL aratandu-si disponibilitatea sa si a partidului de a astepta implicarea lui Theodor Stolojan in cadrul partidului sau al guvernului, Stolojan mentionand ca va reflecta asupra acestei propuneri-.

Sigur, frumos din partea liberalului Tariceanu ca e dispus sa astepte respectiva implicare, dar mai intai asteptam -dezimplicarea- lui Stolojan din nepartinica sa calitate de consilier prezidential la Cotroceni, unde cum stim tot ce misca e echidistant politic, nu ?!

Dar sa nu fim carcotasi si nici anti-nationali – macar sa dea asteptarea liberala ceva roade democrate – si sa revenim la chestia remanierii. Cum am mai zis, evaluarile ministrilor au fost facute de partidele carora le apartin, desi in mod normal si premierul – daca nu mai ales el – ar trebui sa aiba cuvantul hotarator in alegerea membrilor echipei sale de guvernare. Despre acest aspect n-am auzit sa se pomeneasca in aceste zile. Sa fie din cauza ca Tariceanu s-a jucat de-a demisia, oferind cam multe dovezi de indecizie in momente-cheie? Sa fie oare din cauza ca prea mult s-a vorbit si s-a considerat ca primul ministru ar fi fost marioneta presedintelui Basescu? Dar iata ca o data cu refuzul demisiei si al alegerilor anticipate, umbla vorba ca premierul liberal cica si-a aratat in sfarsit barbatia (sic!) si s-a eliberat de tutela Cotroceniului, nu?! Deci i se poate da mana libera lui Tariceanu in procesul remanierii guvernului, sau stafurile partidelor componente ale coalitiei fac alegerea si premierul doar culegerea?! Va fi cam cum procedeaza detinatorii de arhive ale fostei securitati cu CNSAS, oferindu-i spre culegere Colegiului dosarele alese deja cu grija de SRI, SIE si altele asemenea?! Sincer sa fiu, mai degraba as retrage increderea apolitica actualului Colegiu al CNSAS, decat pe cea politica primului ministru in functie. Dar mi-e teama ca nu m-ar lasa -siguranta aia nationala-, asa cum dincoace nu ma lasa faimoasa -stabilitate de partid si de stat-. Asa ca bune, rele, -sigurantele- si -stabilitatile- astea trebuie sa ramana, ca cine stie ce -surprize, surprize- mai avem.

Cum ar arata oare Romania gata de integrare europeana cu Basescu presedinte si Stolojan prim-ministru – ambii fosti membri ai guvernului Roman din 1990?! Sa fi pierdut 15 ani degeaba, da* chiar degeaba (s-or intreba occidentalii)?!