Întrebat astăzi la sediul PSD dacă are dosare la DNA așa cum a declarat ieri Sebastian Ghiță, Zgonea a răspuns derutat: „dacă domnia sa are informații să le ducă la Direcția Națională Anticorupție”, continuând „mi-am angajat viața și destinul în această muncă politică, o fac cu plăcere și cu pasiune. Sunt un luptător pentru cauze comune, nu pentru cauze personale.”
Și ce să vezi, una dintre cauzele comune pentru care luptă Zgonea este cea a moscheii.
Zgonea, un cunoscut antisemit care adoră termenul „jidan” după cum am dezvăluit AICI ne-a explicat că el vrea moschee la București: „Este o decizie pe care a luat-o Guvernul României și nimeni din Parlament, la momentul respectiv, nu a contestat-o. Vă reamintesc că sunt foarte mulți parlamentari care sunt de origine musulmană și sunt aleși, am avut și în Guvernul PSD o doamnă ministru care era din această comunitate. Nu văd niciun impediment. România este, în acest moment, o oază de stabilitate, pentru că a găsit o soluție unică în Europa și în această zonă a lumii de cooperare și între religii.”, adăugând că „toleranța naște toleranță, intoleranța naște intoleranță, să nu uitați acest lucru. (…) Eu aș fi deschis unui dialog constant între guverne și să păstrăm aceeași relație pe care o avem cu Turcia, o relație foarte bună, care ne permite să avem o altfel de abordare aici.”
Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a declarat pentru AGERPRES că „biserica asistă la un dialog care se poartă între două state, România și Turcia, nefiind un factor decident în această problemă. Biserica și-a exprimat un punct de vedere când a fost consultată inițial și își păstrează același punct de vedere: Biserica Ortodoxă nu se opune construirii unui lăcaș de cult al unui cult religios recunoscut de statul român” și că „în niciun caz nu se pretinde construirea unei biserici în Istanbul, întrucât există o biserică românească acolo”, a spus Vasile Bănescu. Te doare mintea! Dați-le bani, enoriași, că ei ne apără religia!
Îi reamintim mincinosului (detalii AICI) ăsta trirepetent care spunea că el e coleg cu Mihai Viteazul că strămoșii noștri și-au vărsat sângele pe pământul României în luptele cu otomanii și îi recomandăm și lui și patriarhului Daniel să recitească poezia lui George Coșbuc, Pașa Hassan, care ilustrează bătălia de la Călugăreni:
Pe vodă-l zăreşte călare trecând
Prin şiruri, cu fulgeru-n mână.
În lături s-azvârle mulţimea păgână.
Căci vodă o-mparte, cărare făcând,
Şi-n urmă-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,
Oştirea română.
Cu tropote roibii de spaimă pe mal
Rup frâiele-n zbucium şi saltă;
Turcimea-nvrăjbită se rupe deolaltă
Şi cade-n mocirlă, un val după val,
Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal,
Se-nchină prin baltă.
Hassan de sub poala pădurii acum
Lui Mihnea-i trimite-o poruncă:
În spatele-oştirii muntene s-aruncă
Urlând ianicerii, prin flinte şi fum,-
Dar paşa rămâne alături de drum
Departe pe luncă.
Mihai îi zăreşte şi-alege vro doi,
Se-ntoarce şi pleacă spre gloată,
Ca volbura toamnei se-nvârte el roată
Şi intră-n urdie ca lupu-ntre oi,
Şi-o frânge degrabă şi-o bate-napoi
Şi-o vântură toată.
Hassan, de mirare, e negru-pământ;
Nu ştie de-i vis, ori aieve-i.
El vede cum zboară flăcăii Sucevei,
El vede ghiaurul că-i suflet de vânt
Şi-n faţă-i puterile turcilor sunt
Tăriile plevei.
Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai;
Aleargă năvală nebună.
Împrăştie singur pe câţi îi adună,
Cutreieră câmpul, tăind de pe cai –
El vine spre paşă: e groază şi vai,
Că vine furtună.
– „Stai, paşă, o vorbă de-aproape să-ţi spun
Că nu te-am găsit nicăierea” –
Dar paşa-şi pierduse şi capul şi firea!
Cu frâul pe coamă el fuge nebun,
Că-n gheară de fiară şi-n gură de tun
Mai dulce-i pierirea.
Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier
Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,
Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barba din stânga-i ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte.
– „Stăi, paşă! Să piară azi unul din noi.”
Dar paşa mai tare zoreşte;
Cu scările-n coapse fugaru-şi loveşte
Şi gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi
El zboară şoimeşte.
Turbanul îi cade şi-l lasă căzut;
Îşi rupe cu mâna vestmântul
Că-n largile-i haine se-mpiedică vântul
Şi lui i se pare că-n loc e ţinut;
Aleargă de groaza pieririi bătut,
Mănâncă pământul.
Şi-i dârdâie dinţii şi-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Şi-Alah îi scurtează grozava-i cărare
Căci paşa-i de taberi aproape sosit!
Spahiii din corturi se-ndeasă grăbit,
Să-i deie scăpare.
Şi-n ceasul acela Hassan a jurat
Să zacă de spaimă o lună,
Văzut-au şi beii că fuga e bună
Şi bietului paşă dreptate i-au dat,
Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat
O groază nebună.
