Congresul PSD, un joc de imagine al troicii Iliescu-Năstase-Dragnea

Congresul social-democraților, desfășurat zilele acestea la Sala Polivalentă în prezența a circa 4.500 de simpatizanți aduși organizat cu autobuzele ca la mijlocul anilor ‘90, s-a dovedit a fi un simplu joc de imagine al tridentului Iliescu-Năstase-Dragnea, cu un Ponta parcă depășit de responsabilitățile războiului deschis pe care liderii formațiunii îl duc împotriva Cotrocenilor și a puterii portocalii, vinovată de tot răul statului social construit de „tataia Iliescu“ în urmă cu 20 de ani, după consumarea sângerosului episod al revoluției din decembrie 1989. Practic, deși a fost un vot pe regulament și statut, întreaga organizare de forțe a consemnat mazilirea definitivă a președintelui Senatului, Mircea Geoană, de la prezidiul PSD și refugierea acestuia undeva în spatele scenei, în zona ocupată de PSD Dolj, ceea ce – indirect – semnifică faptul că războiul intern de la Congresul din februarie 2010 nu s-a încheiat. Pe de altă parte, discursurile principalilor actori – Ponta, Năstase, Iliescu, Dragnea și Iliescu – au reliefat un populism specific anilor ‘90, mascat în jurul dușmanului suprem, „Băsescu – președintele-jucător -, și al clicii sale“ care, „împreună cu forța sindicatelor și a moțiunii de cenzură, trebuie redus la tăcere“, în timp ce pe holuri diverși delegați și tinere tesediste discutau despre un posibil triumf al viitoarei guvernări de stânga. „Vrem să dăm mesajul de unitate, hotărâre și speranță pe care îl așteaptă lumea de la noi. Vreau să spun că ne întoarcem cu Congresul în această sală și ne dorim enorm de mult ca toate rănile trecutului să fie închise, să ne gândim la viitor“, a afirmat Ponta.
Reîntoarcerea spre trecutul luminos?
În ciuda mesajului generos al președintelui PSD, momentul culminant l-a reprezentat readucerea în mijlocul partidului a edilulu-șef al Capitalei, Sorin Oprescu, care a ridicat „poporul pesedist“ prin mesajul său: „niciodată nu o să mă dezic de originile mele. Am mulți prieteni în partid, unii cunoscuți, dar aici m-am format“. Alături de acest moment marca Oprescu, prezența senatorului UDMR Verestoy Attila a stârnit imaginația frenetică a sălii că o posibilă trădare a Uniunii, combinată cu unele nemulțumiri din PDL, poate să aducă forță moțiunii de cenzură în demolarea Cabinetului Boc, pentru implementarea proiectului social-democrat „România Corectă – România Socială“, care se vrea a fi „un model alternativ la dezastrul făcut de PDL“. Entuziasmat parcă de bunul parcurs al ostilităților, după ce Meleșcanu, Constantin, Costin și Sârbu au animat sala cu discursuri îndreptate împotriva puterii „antipopulare“, Adrian Năstase a avut propriul său moment de glorie, când – ironic – a luat la mișto Cabinetul Boc anunțând sec: „ar fi bine ca Victor Ponta să fie prim-ministru. El reprezintă viitorul, reprezintă o generație care trebuie să guverneze România“. Dincolo de spectacolul mediatic, valorizat de televiziunile moguliene, filmul grotesc prezentat de Dragnea rămâne o simplă intoxicare punctată pe fundal cu imagini din campania electorală a PDL. Și, ca de obicei, finalul a aparținut președintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu, care încă o dată a dovedit că PSD-ul nu se poate rupe de el și de oamenii care reprezintă etalonul lui Ponta: „guvernarea dintre 2000-2004 a lui Adrian Năstase“. „El (n.r. – Victor Ponta), ca jurist, s-a apucat să învețe economie. E un elev conștiincios și învață carte. Vrei să faci politică și vrei să ai angrenaj în răspunderile guvernamentale, nu se poate să stai în afara economiei“, a conchis Iliescu, convins că PSD-ul va prelua, împreună cu forța străzii, din nou puterea.