Va mai amintiti de Costin Georgescu. Fost parlamentar taranist si ulterior seful Serviciului Roman de Informatii. Putin iubitor de declaratii de presa, mai ales dupa experienta de la SRI, Costin Georgescu i-a primit totusi, cu un aer degajat, de diplomat intr-o tara fara probleme curente cu Romania, pe cei patru ziaristi sositi la Nicosia la invitatia ministerului cipriot al Informatiilor Publice. Era deja a doua intalnire cand a acceptat sa acorde un interviu ziarului -Curentul-, nu foarte convins probabil ca e un lucru cuminte pentru linistea sa, obtinuta in urma cu doi ani de la ambii sefi de stat care s-au perindat la Cotroceni dupa Revolutie. Exista o singura conditie. Nimic despre politica actuala sau cea trecuta. Si multa expeditivitate, intrucat la ambasada sunt asteptati preotul comunitatii romane si doamna Cristina Cristodulu, una dintre romancele cu statele cele mai vechi din comunitate. Spre deosebire de ambasadele mai mari, unde functionarii si diplomatii misuna care incotro, uitand uneori de invitati, mai ales daca sunt conationali de-ai lor, la Nicosia mana de oameni stransi in jurul lui Georgescu nu stiu cum sa le mai faca pe plac ziaristilor veniti. Interesele pot fi diferite, dar rezultatul final e mult mai important. Atasatul de presa Dan Avasiloaie si responsabilul cu problemele politice, Mihai Rasica, se familiarizeza rapid cu delegatia de jurnalisti, de care nu se vor mai desparti pana la finalul sederii lor in Cipru. Cristina Cristodulu nu se supara ca, pe rand, ziaristii se retrag pentru scurte discutii cu ambasadorul in biroul acestuia. Ii dau lacrimile cand vorbeste despre Romania si cand isi ia la revedere de la noi.
Foarte, curand Costin Georgescu va trebui sa-si ia ramas bun de la cladirea prafuita si veche a ambasadei, intrucat proprietarul nu mai vrea sa o inchirieze. El si-a propus sa demoleze cladirea pentru ca in zona respectiva e mult mai valoros terenul gol. Pana atunci se cauta o noua cladire. Discutiile la masa si la separeu dureaza aproximativ doua ore si jumatate, timp in care Costin Georgescu are grija sa vorbeasca despre multe lucruri, dar sa nu lase nici un moment loc la interpretari. Asa cum ne-a spus si in interviu, Cipru a aparut in viata sa tocmai pentru a evita contactul cu media, cu politica sau cu publicul larg.
– Domnule Costin Georgescu, iata ca va gasim tocmai in Cipru, fara ca de mult timp sa mai fi avut vreo aparitie publica, si nu in postura de profesionist al serviciilor secrete romane, ci poate la polul opus, imbracat cu haina de diplomat. Cum ati resimtit aceasta schimbare?
– Sigur, totusi nici aici nu sunt neaparat in contact cu marele public. Ca ambasador nu esti persoana publica sa iesi in piata sa-ti faci campanie electorala. Asadar, e vorba tot de un cerc restrans. Cercul diplomatic, cercul oficialitatilor din tara respectiva.
– Totusi, pentru dumneavoastra a fost o schimbare importanta de macaz…
– E destul de greu, pentru ca schimbi profilul, dar intrucat in viata am facut mai multe lucruri si mereu a trebuit sa ma adaptez pe diverse santiere, in diverse parti din tara. Lucrand in proiectare sau in executie, m-am obisnuit cu schimbarile. Dar eu am vrut sa ma tin de cuvant la ceea ce am promis. Am cerut Comisiei de aparare din Camera Deputatilor ca, la terminarea mandatului, seful SRI sa nu mai poata intra in politica. Eu nu am putut sa fac o propunere legislativa pentru ca SRI nu are acest drept, si atunci colegii din toate partidele politice din Parlamentul trecut au facut aceasta propunere ca directorul SRI sa nu mai faca politica. Eu am cerut pe viata, in sfarsit viata e scurta. Dar ei au propus pentru 10 ani. Din pacate, n-a mai avansat aceasta propunere. Ea se gaseste si acum undeva, la Camera Deputatilor. Dar eu m-am tinut de cuvant. In clipa cand am terminat mandatul de la SRI mi-am predat cheile de la casa de serviciu din Primaverii si n-am mai facut politica.
– Dar cum a aparut la vremea respectiva aceasta oferta pe care ati primit-o ca de la SRI sa va mutati in Cipru?
– Am cerut-o eu. Eu am cerut ca la terminarea mandatului sa merg ambasador intr-o tara. E normal ca dupa alegeri, schimbandu-se echipa, partidele care vin la putere isi formeaza o alta echipa. Asa am vazut eu ca e bine. Asa se intampla in toate tarile civilizate. Si am cerut fostului presedinte sa plec la o ambasada. Treaba asta dureaza insa. Trebuie sa treci prin Parlament si trebuie sa te audieze cele doua comisii de politica externa. Dupa ce iti da avizul, Ministerul Afacerilor Externe cere -agrementul- (n.r. – este vorba despre -acordul-, insa timpul petrecut in Cipru probabil si-a pus amprenta asupra exprimarii) tarii in care vrei sa pleci, respectiv Cipru. Aici trebuie ca Ministerul lor de Externe si presedintele sa-si dea -agrementul-. Deci sunt formalitati care dureaza luni de zile in diplomatie. Stiam treaba asta si m-am uitat unde sunt ambasade libere si tinand cont de starea mea de sanatate. Mi-am dorit o tara ceva mai calda, nu una friguroasa, si m-am dus unde am vazut ca locul este liber.
– E interesant faptul ca dupa instalarea noii Puteri au fost ambasade unde oamenii au fost schimbati masiv. De ce nu s-au atins si de dumneavoastra?
– Nu s-au facut chiar asa multe schimbari. Cand s-au facut, au fost pentru indisciplina. Sigur, si in alte sisteme se mai schimba ambasadorii.
– Am inteles, dar cum se face ca dumneavoastra sunteti inca aici?
– Stati o clipa. Cand au avut loc alegerile, mie nu-mi venise -agrementul-. Tocmai in perioada aia a aparut -agrementul- din Cipru, a avut loc schimbarea de garda de la Cotroceni, iar decretul numirii mele ca ambasador a fost semnat de presedintele Iliescu. Deci, eu sunt propus de presedintele Constantinescu si numit de presedintele Iliescu. E un caz unic, care, zic eu, arata pe undeva un inceput de normalitate. Asadar, am fost agreat de ambii presedinti, si nu pentru ceva personal, ci pentru ca, zic eu, SRI a inceput sa arate ca e o institutie care isi face datoria.
– Credeti ca cei doi presedinti v-au oferit acest post in schimbul tacerii dumneavoastra?
– Nu. Aici mi-am ales eu asa. Nu mi-a oferit nimeni acest lucru. Asta a fost dorinta mea tocmai ca sa ma tin departe de jocurile politice, de a fi tentat la un moment dat sa fac declaratii, iar vorbele mele sa fie interpretate. Asa, daca stai deoparte o perioada de cativa ani, lumea te uita. Lucrurile se invechesc, se perimeaza, se prafuiesc…
– Asadar, ati primit mandatul de la Ion Iliescu, ce v-a spus la plecare?
– Nu a fost ceva deosebit. Mi-a spus despre contextul zonal. N-au fost elemente spectaculoase. Asa e protocolul care se respecta.
Va spun sincer ca sunt mandru de aceasta chestiune, pentru faptul ca am dovedit eu si automat si serviciul de sub mine – pentru ca pestele de la cap se impute – ca nu am facut Politie politica. Poate au fost greseli, dar serviciul nu a facut Politie politica, iar acest fapt cred ca a fost apreciat si de fostul sef de stat, si de actualul. Pe de alta parte, vizavi de Politia politica, nu trebuie uitat ca dupa Revolutie multa lume a ramas cu aceasta imagine in care Securitatea facea diverse lucruri. Oamenii nu inteleg inca faptul ca SRI nu este continuatorul Securitatii, ci e o noua institutie. De asemenea, aceasta mentalitate privind Politia politica poate fi gasita si in alte tari civilizate. Vizavi de servicii mereu apar retineri sau aprecieri mai hazardate. Eu zic ca timpul va rezolva problema.
– Nu stiu daca stiti sau nu, pentru ca e totusi dificil sa fii conectat la realitatile romanesti tocmai din Cipru, despre vesnica cearta dintre CNSAS si SRI pentru arhivele fostei Securitati. Cum ati perceput aceste conflicte?
– E greu sa faci aprecieri netraind acolo. Din spicuiri intamplatoare mai stiu cate ceva. Nu pot sa urmaresc permanent treaba asta. Problema e foarte grea. Ma asteptam sa fie asa. E o problema -calda- pentru multi romani. Trebuie mult calm si nu trebuie repezit in chestia asta nici cu aprecieri, nici cu invective, nici cu acuzatii. Exista un protocol incheiat de mine, la vremea respectiva, cu CNSAS, care e unul corect. Nici nu trebuie generalizate anumite cazuri. Ca s-a intamplat intr-o anumita situatie nu stiu ce. E real. Acum, sigur ca lumea asteapta si mai multe de la SRI. Dar el n-a fost decat depozitarul unor arhive asa cum le-a preluat de la Securitate. Cu lipsurile lor, cu greselile si prostiile lor. Marele avantaj este ca exista aceasta posibilitate de control, pentru ca peste 90% din arhive sunt filmate. Deci unde apar suspiciuni asupra unui dosar se poate verifica. Am avut si eu un caz de felul asta. Efectiv am fost acuzat in toamna lui 2000. Si am spus si atunci ca nu am decat o solutie, sa verificam filmele. Microfilmele sunt pe niste role imense, care nu au cum sa fie decupate. Din dosar se mai poate spune ca ai scos hartia cutare sau hartia cutare. Atunci am luat rolele si ne-am uitat pagina cu pagina. A, ca atunci cand s-a facut dosarul, cu niste ani in urma, in *73 sau *85 au scos pagini din ele, asta numai Dumnezeu cu mila, nu mai poate sa stie nimeni. Dar asta a aratat ca SRI poate pune ce are la dispozitie. Sigur, sunt si dosare de siguranta nationala care privesc antiterorismul sau spionajul pe anumite spatii, dar acolo s-a gasit o intelegere cu CNSAS. Acolo, impreuna discuta astfel de dosare, iar legea spune ca, daca CNSAS nu se intelege cu SRI, se duc la CSAT.
– In mod ciudat insa, CNSAS are tot timpul discutii contradictorii fie cu Comisia parlamentara de resort, fie direct cu SRI…
– Asta dovedeste faptul ca n-au fost probleme de fond. Poate ca au fost chestiuni de genul ca cineva a intarziat cu un raspuns sau ca dintr-un anumit dosar lipsesc pagini.
– Mai tineti legatura cu colegii de la SRI?
– Sporadic, de -La multi ani!- de Anul Nou, sau alte sarbatori de felul acesta. Inclusiv directorul m-a felicitat si l-am felicitat si eu. Relatiile care se poarta in mod normal. Dar asa de serviciu, nu. Ca in orice tara, in clipa in care ai plecat de acolo, trebuie sa inchizi o usa. Ai terminat mandatul, te-ai ocupat de o problema, dar dupa aceea nu te mai amesteci.
– Care a fost problema cea mai apasatoare a Serviciului in vremea in care ati condus aceasta institutie?
– Problema cea mai grea, pe care, din pacate, nu am intalnit-o numai acolo e aceea de a depista cele mai bune cadre pe care sa le promovezi in functie. Daca imi reprosez ceva, este poate ca n-am facut mai mult pentru treaba asta.
– Asadar, solutia personala pentru care ati optat este cariera diplomatica, de vreme ce intoarcerea in politica ati exclus-o deja?
– Din moment ce legea n-a aparut, eu pot si maine sa ma intorc in politica, dar eu vreau sa ma tin de cuvant. Deocamdata, imi fac mandatul respectiv. Am si eu o varsta, voi vedea daca nu voi iesi la pensie dupa asta. Dumnezeu stie. Meseria de inginer nu mi-o ia nimeni.
– Credeti ca SRI ar trebui sa se implice in lupta anticoruptie?
– Aici nu e numai o problema a unui singur serviciu. Lupta impotriva coruptiei nu e doar a Politiei sau a unui serviciu de informatii. Aici, toate institutiile statului trebuie sa conlucreze, si nu numai cele represive, ci si cele nerepresive, care prin transparenta pe care o produc micsoreaza posibilitatile de coruptie. Spre exemplu, cu cat creste sectorul privat, se micsoreaza si posibilitatile de coruptie, pentru ca un patron nu-l poate mitui pe altul sa-i vanda mai scump. Insa in clipa in care se intampla un act de coruptie, masurile trebuie sa fie dure si neechivoce.
Si s-au facut totusi pasi importanti. Am observat ca, spre deosebire de acum sapte-opt ani, institutiile conlucreaza mult mai bine intre ele. Atunci, fiecare isi ducea lupta impotriva coruptiei pe cont propriu.
– A propos de conlucrare si manuirea responsabila a unor informatii, cum vedeti memorialistica aparuta sub semnaturile lui Radu Vasile, Rasvan Popescu si Emil Constantinescu?
– Eu nu le-am citit. Nu stiam ca au aparut.
– Si totusi, credeti ca publicul larg trebuie invitat in bucatariile de la Cotroceni si Victoria?
– Depinde ce scrii, desigur. Memorialistica e in vigoare si in toate tarile din lume apar memoriile unor personalitati. Problema este ce scrii. Parerea mea e, totusi, ca aceste carti nu sunt facute ca sa… in sfarsit, necitindu-le nu pot sa am o parere. Dar revenind la ceea ce fac la ambasada, ultimul lucru pe care nu l-am spus este legat de activitatile culturale pe care le facem. Aducem spectacole de teatru, cantareti, sprijinim spectacolele comunitatii de aici. Totodata, ii sprijinim pe tinerii ciprioti care vor sa-si faca studiile in Romania.
Prostituatele, un simplu mit!
– Cum ajung la Nicosia miscarile politice de la Bucuresti. Cum vedeti acum jocul dintre Opozitie si Putere?
– Nu comentez.
– O.K., atunci spuneti-mi cu ce va ocupati aici in Cipru?
– Cu multe. In primul rand, promovam interesele economice ale Romaniei. Sa nu uitam ca Ciprul este pe locul cinci sau sase privind investitiile facute in Romania (…) Pe de alta parte, ne preocupa comunitatile de romani din Cipru. V-am spus in urma cu cateva zile ca avem doua comunitati. O comunitate mica de romani stabiliti permanent, care in majoritate au dubla cetatenie. Exista si a doua comunitate formata din romanii care muncesc aici. Sunt maximum 5.000 de oameni. Cei mai multi lucreaza in servicii, ii gasesti peste tot.
– Ne puteti spune si care este situatia cu fetele care vin aici sa -lucreze-. Vin ele exclusiv pentru a se prostitua?
– Nu e deloc asa. E o informatie proasta pe care si eu in Romania o aveam. Realitatea de aici mi-a dovedit ca nu e asa. Exista niste cazuri, ca peste tot, dar nu asta caracterizeaza comunitatea.
– Care e ponderea prostituatelor romance in -arealul- cipriot? Ce natie detine suprematia la Nicosia?
– Sigur nu pot spune care ale cui sunt (n.r. – romancele sunt pe locul trei dupa Rusia si diferite tari asiatice). Important este ca nu sunt romancele. Am avut situatii izolate in care ambasada s-a implicat chiar in salvarea unor fete romance care venisera sa serveasca in niste baruri, si aici li s-au pus alte conditii. Ele au refuzat si s-au adresat imediat ambasadei, iar cu sprijinul autoritatilor locale le-am repatriat imediat. Asadar, ne preocupa comunitatea de romani. Avem si marele avantaj ca avem printre noi si un preot care face turul insulei si tine slujbe in limba romana in diferite biserici ortodoxe cipriote.
