Primăria Capitalei a înregistrat recent o nouă licitație eșuată, la achiziția de autobuze electrice. Licitația pentru cele 400 de autobuze a fost câștigată de firmă turcească Otokar, firmă fără o mare reputație în domeniu. Licitația pentru cele 100 de tramvaie a fost câștigată de firma turcească Durmazlar, din nou o firmă fără o mare reputație în domeniu.
Sunt trei explicații principale pentru care firmele recunoscute internațional nu participa la licitațiile Primăriei Capitalei:
1. Principalul criteriu de achiziție este prețul la livrare. Nu se ia în calcul prețul total de funcționare, care avantajează produsele mai fiabile dar ceva mai scumpe la livrare. Primăriile orașelor din vestul europei nu cumpără de la firmele recunoscute din snobism, ci pentru un preț total de funcționare mai redus.
2. Licitațiile sunt anunțate cu prea puțin timp înainte. Firmele serioase au nevoie de timp pentru a pregăti oferte serioase.
3. Municipalitățile serioase au comenzi în tranșe, pentru a-și înlocui treptat flota. Este mult mai rezonabil procesul de întreținere când termenele de revizie sunt etapizate, și nu pentru câteva sute de mijloace de transport deodată. În consecință, producătorii serioși sunt disponibili pentru a furniza loturi în tranșe, și nu câteva sute deodată.
Administrația Bucureștiului va fi eficientă în procesul de achiziție de mijloace de transport când va învața de la cei care fac asta bine de zeci de ani.
Nicușor Dan
Candidat independent la Primăria Capitalei
susținut de USR București
Intrebarea pe care ar pune-o un om de buna credinta ar fi: de ce primariile nu cumpara de la producatori romani? Cumulate, comenzile municipalitatilor ar fi suficiente pentru a da de lucru fabricilor pe care inca le mai avem, de autobuze si vagoane. Sumele platite sunt atat de mari, incat se pot cumpara si linii tehnologice noi.
Asa, discutia de ce luam de la turci si nu luam de la nemti, poate fi doar lobby pentru altii.