CNSAS a finalizat sinteza dosarului-problema -Presa-, care cuprinde 19 volume referitoare la urmarirea informativa si infiltrarea presei scrise, a radioului si televiziunii de catre Securitate. In documentul elaborat de CNSAS se fac dezvaluiri terifiante privind metodele diabolice folosite de reprezentantii organelor de represiune cu scopul de a avea controlul total asupra mijloacelor de informare a populatiei. Din analiza efectuata de CNSAS reiese ca, in perioada 1970-1989, nu mai putin de 122 de -profesionisti- din mediul presei s-au pus la dispozitia organelor politiei politice. In sutele de note informative sau de relatii existente in dosarul -Presa-, acestia au oferit Securitatii date despre viata colegilor lor (familie, prieteni, relatia cu -Strainatatea-), despre activitatea si atmosfera din redactii si orice altceva prezenta interes in legatura cu mediul jurnalistic.
1968, considerat altfel anul deschiderii maxime a regimului comunist, este de fapt momentul in care Securitatea a primit, prin Legea 24, sarcina de a intensifica supravegherea asupra presei, cu scopul de -a preveni, descoperi si lichida actiunile ostile- oranduirii socialiste. Sfarsitul anilor *80 a contabilizat, in topul delatorilor, 29 de informatori la -Scanteia-, 23 la -Romania libera- si 15 la -Scanteia Tineretului-, toti inarmati cu zece reguli stricte, adevarate porunci care trebuiau respectate pentru a nu cadea in pacatul -disidentei-. Raportul CNSAS nu da nume, dat fiind ca nominalizarile din dosarul -Presa-, dosar tematic, trebuie mai intai verificate prin studierea dosarelor de retea, care au caracter operational. Acela va fi momentul, spun oficialii CNSAS, cand opinia publica va fi informata si asupra turnatorilor care se autointituleaza astazi -formatori de opinie-.
CNSAS a finalizat o analiza cuprinzatoare a dosarului -Presa-. Din aceasta reiese ca mijloacele de informare in masa, scrise si audiovizuale, erau strict supravegheate pentru a nu aparea vreo fisura in zidul propagandei si indoctrinarii comuniste. Nu mai putin de 122 de colaboratori din mediul presei nu au ezitat sa furnizeze Securitatii informatii depre viata colegilor lor. Documentul Consiliului se refera la perioada 1970-1989.
-Grosul- recrutarilor s-a facut in anii 1977-1978, cand politia politica a reusit sa racoleze 90% din totalul retelei existente inainte de 1989.
-Finalizarea acestui dosar este o dovada vie a activitatii Consiliului, a faptului ca nu avem de gand sa facem nici un rabat in raport cu obiectivele care ne-au fost trasate prin Legea privind deconspirarea Securitatii ca politie politica. Facem acum dovada transparentei asupra rezultatelor muncii noastre-, a afirmat presedintele CNSAS, Gheorghe Onisoru.
Dosarul-problema -PRESA-1 s-a constituit ca o forma de supraveghere generalizata a membrilor grupurilor de presa, de radioteleviziune, a caselor de editura, tipografiilor si combinatelor poligrafice, care prin natura activitatii pe care o desfasurau (scriitori, ziaristi, artisti, tipografi, editori, redactori, reporteri fotoreporteri, regizori si scenografi etc.) aveau posibilitatea propagarii unor idei sau informatii care ar fi reprezentat un pericol la adresa regimului comunist. Asemenea tuturor dosarelor-problema intocmite de fosta securitate, dosarul -PRESA- a constituit, in multe cazuri, motivul inceperii urmaririi informative individuale intr-o forma organizata.
Dosarul-problema -PRESA- contine 19 volume, vizand perioada 1970-1989 si cuprinde informatii despre:
– verificarea si urmarirea ziaristilor romani si straini, inclusiv mijloacele de interceptare prin tehnici operative (interceptare corespondenta, convorbiri telefonice, filaj);
– rapoartele cu privire la problema presa – poligrafii (-Luceafarul-, -Buletinul Oficial-, -Casa Scanteii-, -13 Decembrie-, -Informatia-, -Centrala Industriei Poligrafice-);
– activitatea colaboratorilor din redactiile: -Scanteia-, -Scanteia Tineretului-, -Romania Libera-, -Informatia Bucurestiului-, -Lumea-, -Romania Azi-, -Flacara-, -Actualitatea Romaneasca-, -Munca-, -Suplimentul Literar Artistic-, -Tehnium-, Agentia de Presa -Ager Press-, -Magazin-, -Magazin istoric-, -Orizont-, -Drapelul Rosu-, -Viata Economica-, -Romania Pitoreasca-, -Cantarea Romaniei-, -Agricultura Socialista-, -Albina-, -Femeia-, -Urzica-, -Revista pentru copii-, -Uniunea Scriitorilor-;
– activitatea informatorilor din redactiile publicatiilor pentru strainatate;
– activitatea informatorilor din studiourile centrale si teritoriale ale radioteleviziunii si difuziunii romane;
– informatii despre Directia Generala a Presei si Tipariturilor (DGPT) si Comitetul pentru Presa si Tiparituri (ce inlocuieste DGPT din mai 1975).
Indiferent de contextul social-politic, presa detine rolul de formare si educare a opiniei publice, de informare si de valorificare a ideologiei asociate sistemului de care in mod implicit apartine.
Sarcina de -a preveni, descoperi si lichida-
Presa a reprezentat obiectivul de lucru al Securitatii. Decretul nr. 295 din aprilie 19682, aprobat prin Legea 24 din 25 iunie 1968, sublinia faptul ca organele de securitate aveau sarcina de a -preveni, descoperi si lichida- actiunile considerate a fi ostile din domeniul presei, tipariturilor, radioului si televiziunii.
Presa si intreaga medie romaneasca se afla sub controlul si supravegherea securitatii. In 1968, Seful Directiei I -a dispus reorganizarea Serviciului II, care supraveghea problema presei si intocmirea unui Plan de masuri privind intensificarea muncii de securitate asupra elementelor ostile regimului din sectoarele presa, edituri, radio-televiziune si poligrafii-3.
Reteaua informativa cuprindea toate categoriile de persoane (informatori, colaboratori, agenti, rezidenti, persoane de sprijin, gazde, case de intalniri, surse membru PCR) care participa la realizarea activitatilor secrete din orice sistem de informatii. In mediul presa, reteaua informativa avea aceeasi consistenta.
Pentru a-si realiza obiectivele, securitatea avea nevoie de o retea specializata in presa, de -urechi si ochi- in fiecare redactie sau editura, in fiecare departament al televiziunii si radiodifuziunii, in fiecare tipografie sau centru poligrafic.
Conform Raportului privind Dosarul-problema -PRESA-, realizat de catre Directia de Investigatii a C.N.S.A.S., reteaua informativa din mediul presa, se prezinta in modul urmator:
Repartitia turnatorilor
1. Informatorii mentionati cu numele real in dosarul -Presa- sunt in numar de 227, din care 53 erau surse membru PCR, iar restul sunt nominalizati ca surse ale organelor de securitate, nespecificandu-se mediul de provenienta sau de colaborare. Repartitia colaboratorilor pe cele mai importante redactii de presa (in perioada 1970-1989) se prezinta astfel: -Scanteia- – 29 colaboratori, -Scanteia Tineretului- – 15 colaboratori, -Stiinta si Tehnica- – 2 colaboratori, -Flacara- – 6 colaboratori, -Revista Economica- – 9, -Viata Economica- – 1, -Revista pentru copii- – 3, -Sportul- – 9, -Magazin- – 2, -AGERPRES- – 12, -Redactia Publicatiilor pentru Strainatate- – 7, -Albina- – 1, -Romania Libera- – 23, -Romania Pitoreasca- – 3, -Munca- – 10, -Presa noastra- – 1, -Neue Bonater- – 1, -Femeia- – 1, -Informatia Bucurestiului- – 6, -Contemporanul- – 1, -Agricultura Socialista- – 1, -Era Socialista- – 2, -Cantarea Romaniei- – 1, -Lumea- – 1, -Viata Romaneasca- – 1, -Indrumatorul Cultural- – 1, -Neuer Weg- – 1, -Urzica- – 2 colaboratori.
2. Informatorii deconspirati (prezenti in dosar cu nume real si conspirativ) sunt in numar de 55, informatori pentru care exista toate datele de identificare si mediul in care activau.
3. Informatorii nedeconspirati (identificati cu numele conspirativ) care activau in mediul presa sunt in numar de 122, cei care proveneau din alte medii, dar sunt prezenti cu note informtive in dosarul -PRESA- ca surse-membru PCR sunt in numar de 186.
Distributia retelei informative si recrutarea de noi informatori – obiective prioritare ale organelor de securitate – era planificata anual atunci cand mediul nu prezenta interes operativ major sau semestrial pentru mediile de presa in relatie directa cu cele din strainatate.
In 1972, securitatea isi planifica recrutarea de noi informatori cu -posibilitati mari de informare- prin -Planul de Masuri in actiunea Dimineata-, iar sarcinile trasate colaboratorilor erau cele de a supraveghea si verifica -elementele aflate in atentia securitatii-, inregistrarea comentariilor si discutiilor cu privire la reorganizarea sectoarelor de presa.
Intr-un raport intocmit de Inspectoratul Municipiului Bucuresti, din 10 aprilie, 1975 – -Nota privind stadiul verificarilor din mediul presa-4 se precizeaza ca numarul salariatilor din presa centrala era de 750, din care 570 redactori, iar reteaua informativa era constituita din 21 surse, a caror activitate viza urmarirea si supravegherea informativa a lucratorilor din presa si Radio-TV.
In anii 1977 si 1978 s-a intensificat numarul recrutarilor, iar factorii de conducere din institutiile de presa erau utilizati pentru informarea si rezolvarea de sarcini de securitate, aspecte mentionate in Programul de masuri privind desfasurarea muncii de securitate in problema -PRESA-, 10.01.1978, M.A.I., Directia I5. Pentru completarea retelei informative s-au efectuat 173 de recrutari, din care 127 erau angajati ai redactiilor de presa si tehnicieni si 46 de surse proveneau din mediul poligrafic. Reteaua informativa a Directiei I colabora cu alte compartimente ale securitatii (Directia III – contraspionaj, U.M. 0920 – DIE, Directia a IV-a – contrainformatii militare, U.M. 0544 – Centrul de Informatii Externe, Serviciul -D- – dezinformarea si discreditarea grupurilor -reactionare din strainatate-, Serviciul -F- – unitatea de filaj si investigatii, Directia a VI-a – activitatile de depistare a scrierilor ascunse), mai ales in cazul persoanelor care aveau rude, relatii sau care se deplasau in strainatate.
Anii 1978 si 1979 au fost cei mai -productivi- ani in sensul numarului de recrutari, -… peste 90% din totalul retelei existente a fost creata in anii 1978-1979-6. S-au impus reguli stricte si masuri pentru:
– a reanaliza si verifica reteaua informativa (loialitatea fata de sistem, mijloacele de conspirare);
– a folosi sursele informative la valoarea si posibilitatile reale, in special pentru identificarea persoanelor care <instiga la emigrare, dezordine si atitudini protestatare si colportarea stirilor transmise de Radio-TV>.
– a instrui sursele pentru semnalarea persoanelor care nu se angajeaza in publicarea sau difuzarea unor materiale prin care sa combata teoriile burgheze, publica si difuzeaza materiale interpretative la adresa statului si partidului-, care fac propaganda altor posturi straine sau multiplica si difuzeaza materiale din strainatate.
In 1982, conform Planului de Masuri privind desfasurarea muncii de securitate in problema -persoane ostile din sectorul presa – tipografii-, document emis de Directia Securitatii Statului, Directia I, se precizau urmatoarele aspecte cu privire la activitatea retelei informative si a organelor de securitate:
– deschiderea separata a dosarelor in problema presa si a dosarelor de obiectiv pentru studiourile teritoriale de Radioteleviziune si intreprinderile poligrafice;
– controlul informativ, pe cel putin 2 linii, al strainilor care vizitau institutiile de presa centrale;
– crearea a cel putin 2 surse pentru supravegherea informativa a redactiilor ziarelor si revistelor centrale sau locale, a fiecarui compartiment din studiourile centrale si teritoriale de radioteleviziune – carele de reportaj erau acoperite pe 3 linii informative;
– introducerea obiectivului-problema -DIANA- – urmarirea informativa a tuturor persoanelor din presa care au rude de gradul I si II in strainatate sau care intretin relatii cu strainatatea prin natura serviciului sau personale.
Redactiile de presa ale Capitalei erau conduse de persoane cu o -consecventa tinuta de transpunere in practica a politicii partidului si statului-, persoane care primeau atributii de la organele de securitate de urmarire a ziaristilor straini care vizitau institutiile de presa sau reprezentantele diplomatice. In cadrul fiecarei redactii existau angajati cu atributii de protocol, pionii de legatura ai securitatii, care nu trebuiau sa lipseasca de la aceste intalniri.
Ziaristii invitati la receptiile si actiunile culturale organizate de ambasadele sau reprezentantele acestora in Romania aveau drept sarcina intocmirea unor note de convorbire, ce trebuiau transmise organelor de securitate de care apartineau.
Sectiile de scrisori din cadrul redactiilor de presa si studiourilor Radio-TV erau principalele modalitati de a depista -elementele- potential periculoase sau cu manifestari ostile si critice la adresa regimului.
Incadrarea informativa a personalului redactional din presa Capitalei era asigurata in 1984 de -41 de surse (colaboratori), dintre care 26 erau ziaristi, 3 inspectori de personal, 3 corectori, 3 persoane cu atributii de protocol, 5 redactori la sectiile de scrisori, 1 tehnician-. (Raport cuprinzand aspectele solicitate de Directia I in problema -presa scrisa-) , document elaborat de Securitatea Municipiului Bucuresti, 1984.
Conform aceluiasi raport, prezentat mai sus, din 1980 si pana in 1984, evolutia retelei informative la nivelul Capitalei se exemplifica astfel:
1980 – existau 32 de colaboratori in mediul presa la nivelul Capitalei;
1981 – existau 39 de surse;
1982 – 45 de surse (sunt incluse si cele de la ziarul -Sportul-, care ulterior au fost preluate de un alt serviciu)
1983 – 42 de surse informative;
1984 – 41 de surse.
Continutul informativ al notelor furnizate securitatii de catre acesti colaboratori se concretizeaza astfel:
– informatii cu privire la persoanele din mediul presa urmarite de securitate prin dosare de urmarire;
– greseli aparute in presa;
– informatii despre persoane din presa care au calatorit sau aveau in intentie calatorii in strainatate;
– informari catre organele de partid;
– verificari ale persoanelor cu atributii de protocol din redactii;
– inscrisuri cu caracter asa-zis dusmanos etc.
Activitatea intregii retele informative din presa centrala era controlata de Securitatea Municipiului Bucuresti, sectia 122 (S.M.B. – 122).
In anul 1984, in documentul Raport privind modul in care au fost executate prevederile programului de masuri din probleme presa – radioteleviziune – poligrafii11, M.I. S.M.B. – 122, 18.04.1984, reteaua informativa era constituita din 162 de surse. Recrutarile efectuate in perioada 1980-1984 au reprezentat o achizitie foarte importanta in ceea ce priveste materialele informative furnizate, iar, in conformitate cu acelasi raport de mai sus, numarul de dosare de urmarire informativa a crescut cu 150% si numarul de persoane verificate prin supraveghere informativa cu 28,5%.
Decalogul informatorului
Dupa 1984, sarcinile colaboratorilor din presa vizau aspecte mai bine directionate si capatau caracteristici specializate in raport cu mijloacele de actiune ale securitatii (erau mai bine instruiti, dar si mai bine verificati). In acest sens putem exemplifica:
1. Supravegherea si urmarirea persoanelor cunoscute cu manifestari dusmanoase, denigratoare sau tendentioase la adresa situatiei din tara, care audiaza si comenteaza continutul emisiunilor -ostile- ale posturilor straine de radio;
2. Informarea organelor de securitate cu privire la comportamentul si conduitele redactorilor, ziaristilor, comentatorilor din mediul presa scrisa si radioteleviziune la locul de munca, in timpul deplasarilor din strainatate, in viata de familie;
3. Supravegherea angajatilor din presa care intretin legaturi oficiale si neoficiale cu cetateni straini (care intra in legatura cu transfugi, emigranti sau persoane din medii -reactionare-), care au rude in strainatate si care fac deplasari in strainatate in interes de serviciu sau personal;
4. Urmarirea starii de spirit din colectivele redactionale;
5. Verificarea ziaristilor straini acreditati in Romania cu ocazia unor evenimente culturale, politice, economice;
6. Verificarea ziaristilor romani invitati de ambasadele si reprezentantele diplomatice in Romania;
7. Semnalarea unor publicatii, articole cu caracter interpretativ nefavorabil la adresa politicii de stat;
8. Semnalarea unor abateri de la pastrarea secretului de stat;
9. Semnalarea persoanelor care multiplica si difuzeaza materiale provenite din strainatate sau care instiga la actiuni antisociale;
10. Semnalarea abaterilor din poligrafii si tipografii (sustragerea de materiale, tiparituri clandestine, fara aprobare, contracte dezavantajoase, importuri fara acoperire de utilaje si materiale tipografice, intretinerea si respectarea normelor de lucru etc.)
Tipizate pentru -Bun de turnat-
Tipurile de materiale informative furnizate de colaboratori din mediu presa concretizate in note informative si note de relatii existente in dosarul-problema -PRESA- sunt de ordinul sutelor, la acestea adaugandu-se si zecile de Fise de Caracterizare intocmite de sefii serviciilor de personal ale redactiilor la solicitarea organelor de securitate.
Notele informative contineau o mare gama de informatii despre lumea presei, o tipologie extrem de variata a delatiunilor sau a -turnatoriilor- furnizate securitatii. Fie erau informatii cu continut anodin, fie de politie politica, acestea vizau urmatoarele aspecte:
– informatii cu privire la aspecte sociale: despre familia de origine, evolutie profesionala, despre actuala familie (identitatea membrilor de familie, profesie, loc de munca etc.), existenta si identificarea rudelor sau a contactelor din strainatate, comportamente si conduite la locul de munca, in viata de familie, in cercurile de presa;
– informatii cu privire la aspectele politice si de siguranta nationala: comentarii la adresa politicii de partid si de stat cu privire la starea de spirit din redactii cu ocazia unor evenimente politice interne si internationale, cu privire la vizitele unor sefi de stat in Romania sau ale reprezentantilor puterii de stat si de partid in strainatate, propuneri de obtinerea avizului pozitiv pentru orice deplasare a jurnalistilor sau a oamenilor de cultura in strainatate, informatii cu privire la acreditarea lucratorilor din presa, radio si televiziune, care formau grupul de presa participant la actiuni politice si de protocol in tara si strainatate, despre jurnalistii si oamenii de cultura cu raspundere politica;
– informatii cu privire la activitatile redactionale: despre relatiile intre jurnalisti, redactori-sefi si directori de redactii, despre relatiile cu alti ziaristi straini, comentarii referitoare la situatia Romaniei analizata de posturile Europa Libera, Vocea Americii, cluburi, fundatii, institutii importante din strainatate, realtiile cu persoane din aceste institutii, comentarii privitoare la activitatea din redactii si studiouri – starea de spirit, atmosfera si abaterile la normele deontologice specifice, relatiile jurnalistilor romani cu cei din strainatate, componenta delegatilor acreditati sa participe la evenimentele politice si culturale in tara si strainatate, comportamentul si comentariile jurnalistilor, scriitorilor si artistilor prezenti la receptiile ambasadelor din Romania, comentarii cu privire la modificarile salariale, demiteri, schimbari in structura redactiilor sau a studiourilor, interpretarea materialelor de presa cu continut tendentios, despre incercarile de a scrie si publica articole cu continut denigrator sau incercarea de a le furniza spre publicare si difuzare unor redactii sau posturi straine, liste ale persoanelor care calatoresc in strainatate (in interes de serviciu sau ca turisti), listele celor care detin in proprietate si la locul de munca masini de scris, despre persoanele care obtin venituri extraprofesionale
Presa -citita- cu ochiul si timpanul
Scopul programat al supravegherii cu -o mie de ochi- a presei din Romania era producerea unei forme unice de constiinta sociala prin care erau conservate structurile si valorile Puterii centrale, generarea unei false constiinte a realitatilor sociale, economice, politice si culturale. Partidul si statul comunist voiau sa se asigure de transmiterea unei informatii controlate, difuzate conform cu dezideratele sistemului. Desi la fel de strict directionata de organele de Securitate ca in orice mediu profesional, activitatea colaboratorului din mediul presei necesita o supraveghere mai riguroasa si dat fiind ca activitatea acestuia se incadra intr-un spatiu al intelectualitatii. Un rol important il detineau colaboratorii aflati in contact cu strainatatea, in special cei din radioteleviziune si agentiile de presa (AGERPRESS) sau cei care frecventau mediile diplomatice. Toti turnatorii acreditati pentru plecari in strainatate erau -pregatiti contrainformativ- de catre ofiterii din directiile centrale, avand obligatia de a prezenta rapoarte la sosirea in tara. Legatura turnatorului din presa cu organele Securitatii era bine motivata: nevoia de ascensiune profesionala rapida, de a dobandi functii decizionale stabile in redactii sau studiouri, recunoasterea socio-profesionala, posibilitatea de a calatori in strainatate, de a obtine burse de studii si multe alte beneficii. -Dosarul Presa- releva cazuri de colaboratori cu o activitate extrem de prolifica, care au -pontat- zeci de note informative pe an, cu o durata a colaborarii de peste 20 de ani, identificandu-se complet cu -profesia- de securist in detrimentul celei de om de presa. Totusi, o parte dintre acestia au incercat sa -fenteze- organele, mai ales in ceea ce privea relatiile cu strainatatea, riscand sa suporte represaliile securistilor: -Sub paravanul unei pseudocolaborari cu organele de Securitate, anumiti ziaristi uita obligatiile (…), procedeul este periculos, pentru ca, neinformand conducerea institutiei de relatiile sale cu cetatenii straini, incalca un act normativ-. (Raport al Ministerului de Interne, 1983 – -Concluzii desprinse si masuri ce se impun pentru imbunatatirea activitatii de securitate in sectorul Presa din Capitala-).
