Urmași, ori măcar rude, cu mulți dintre foștii activiști PCR, „tovarăși” de bază și de încredere care, la timpul cuvenit, au supt ateismul marxist direct de la „țâța ideologică” a fostei Academii „?ê?£tefan Gheorghiu, actualii noștri politruci nu pierd nicio ocazie ca să ne convingă de imensa și nețărmurita lor credință în Dumnezeu. Iar acum, în Săptămâna Patimilor pare că harul divin le clocotește prin vene și le iese pe gură, materializat în vorbe care mai de care mai mieroase. De fapt, ei nu fac nimic altceva decât să trăiască în conformitate cu vechea vorbă de duh care pare a fi fost inventată exact pentru a-i descrie pe ei: tânjesc să ajungă „cu sufletul în Rai, dar și cu slănina în pod”.
Recentul „război verbal” declanșat în urma schimburile tăioase de replici, una mai corozivă decât cealaltă, dintre președintele Băsescu și premierul Ponta, le-a oferit politrucilor PSD-iști ocazia de a amesteca la grămadă, „spiritul” creștin, Săptămâna Mare și propriile lor jocuri politice.
Împăciuitorul Geoană
Garat de multă vreme pe una dintre liniile moarte ale politicii românești, în fantasmagorica funcție numită, bombastic, „Înalt Reprezentant al Guvernului pentru proiecte economice strategice și de diplomație publică”, Mircea Geoană s-a apucat să joace rolul unui soi de „bătrânul satului”, înțelept care vrea să aducă pacea spirituală printre păcătoșii lui colegi. Iar pentru asta, cel mai bun argument este, bineînțeles, invocarea spiritului divin al acestor zile sacre. Astfel că, imediat ce s-a văzut în fața microfonului întins de un jurnalist plictisit, el a și început să-și dea cu părerea despre ultimele ciorovăieli de pe scena nostră politică. Ciorovăieli care ar trebui să înceteze pentru câteva zile, în Săptămâna Mare: „Este o spirală a violenței verbale, care trebuie să înceteze. ?ê?£i mă alătur mesajului pe care Înalt Prea Sfințitul Andrei Andreicuț, Mitropolitul Clujului, l-a făcut marți, un apel la calm către oamenii politici. E Săptămâna Mare până la urmă, e o săptămână în care măcar pentru câteva zile ar trebui să înceteze războiul politic. Cumpătare, echilibru, numai așa se fac lucruri bune. ?ê?£i dacă în aceste zile sfinte nu există măcar o formă de autoreținere, cred că societatea civilă, Biserica, toți oamenii lucizi trebuie să le spună celor care sunt într-o astfel de situație că este inacceptabil, este contraproductiv și este necreștinește”. Ei o fi necreștinește dar indiferent ce ar fi, „șeful are întotdeauna dreptate”. Întrebat dacă premierul Ponta greșește răspunzându-i președintelui Băsescu, senatorul PSD a precizat că atacurile șefului statului sunt „atât de violente”, încât există „un simț de apărare și contraatac care există în fiecare dintre noi. Dacă cineva te atacă atât de brutal, dacă cineva folosește epitete atât de virulente, evident că există o tentație de a răspunde. În esență, acțiunea naște reacțiune, atacul contraatac, se ajunge la o spirală a violenței verbale, care otrăvește atmosfera în România și care într-un context regional foarte complicat, face să nu mai avem energie să jucăm rolul pe care România trebuie să-l joace în NATO, ca stat de frontieră al UE și toată energia statului ar trebui să meargă către această situație, continuarea redresării economice și înzdrăvenirea României din punct de vedere strategic, securitatea națională a României, că este militară, energetică, alimentară sau de orice altă formă.” Păi măi nea Mirceo, măi nea creștinule, cum vine asta cu simțul „de apărare și contraatac”? Că doar popii ne învață să întoarcem și celălalt obraz nu să sărim la harță și să ne măscărim cu cel care greșește.
Popa Sârbu, „răspopitul”
Dar, poate că unul dintre cei mai penibili PSD-iști care vrea să se aleagă „și cu slănina în pod și cu sufletul în Rai” este Ilie Sârbu, un popă răspopit care a dat sutana preoțească pe sacoul de politician. Vechi politruc social-democrat, el mai deține și extrem de importanta „funcție” de socru al actualului nostru Premier. Așa se face că, auzind declarațiile făcute de șeful statului în legătură cu halucinanta mutarea biroului Premierului la MApN, „Tata socru” a și sărit ca ars: „S-a referit la premier că a avut o cădere nervoasă. Dânsul când tremură dimineața când intră în birou, de-abia îl țin consilierii și-l reanimă cu diverse tării, el n-ar trebui să meargă la medic? Cred că și el ar trebui să meargă la medic, mi se pare firesc. Dacă tot vorbim de cei care au căderi, unii le au în alcool.”
Amintindu-și parcă de fosta lui carieră ecleziastică, răspopitul socru al Premierului a dat-o apoi și pe misticisme și a oferit și o „soluție politică” venită parcă direct din tenebrele Inchiziției: „Unii spun că a folosit împotriva colegei noastre, senatorul Gabriela Firea, un procedeu specific mafioților, securiștilor și teroriștilor, eu spun că Traian Băsescu are nevoie de tratament psihiatric, așa cum am mai spus și în alte dăți, exorcizarea fiind ultima soluție care l-ar mai putea face să devină om”. În același timp, „cuviosul” răspopit Ilie Sârbu a sărit, cu aceeași cuvioasă blândețe și la beregata fostului partener de guvernare a ginerelui său, așadar a liderului PNL Crin Antonescu: „Cât despre Crin Antonescu… apare și el în peisaj ca o căprioară naivă în speranța că ceea ce spune ar putea părea interesant. Din păcate, nu face decât să-și mai știrbească din puțina demnitate care i-a mai rămas până să devină, în curând, un politician uitat, căci cu apelativul «maimuțoi» deja a fost catalogat de Traian Băsescu.” Aleluia, Sârbule. Ptiu, piei Drace de pe limba răspopitului socru al Premierului nostru!
Firea, iertarea și lacrimile de crocodil
După cum am văzut, răspopitul Ilie Sârbu a invocat, la un moment dat și numele „senatorului Gabriela Firea”. Iar aceasta este un alt politruc român, care nu se sfiește să invoce spiritul acestor zile sfinte. Ei, dacă tot vin Sfintele Paști, hai să ne prefacem și noi că trecem cu vederea faptul că, la un moment dat, justiția a condamnat-o pe distinsa doamnă Firea să plătească o amendă, pentru șantaj. Iată ca acum, i-a venit și ei rândul să-l acuze pe șeful statului tot de… șantaj. Ieri, însoțită de avocatul său, senatorul Gabriela Firea a depus la Parchetul General, o plângere penal îndreptată contra lui Băsescu pe care îl acuză de „amenințare” și „șantaj”. E dreptul ei, să fie sănătoasă. Dar, interesant este faptul că, la ieșirea din sediul Parchetului, a interpretat și ea, ce-i drept, foarte prost, aria milosteniei creștine: „M-am gândit foarte mult aseară dacă să vin să depunem plângerea penală, dat fiind că suntem în Postul Paștelui, Săptămâna Mare. Vă asigur că, uman, l-am iertat, dar ca senator am obligația să apar onoarea Parlamentului României” Aha, am înțeles: adică exact ca pe vremea comuniștilor: „dai în mine, dai în tine/ dai în fabrici și uzine”. Apoi, după ce a stat de vorbă cu jurnaliștii, senatorul Firea s-a îndreptat către mașina care o aștepta. Apoi, la un moment dat, și-a dus mâna la ochi și și-a șters o lacrimă”. Mda, am înțeles: se pogorâse și asupra ei, spiritul și milostenie Sfintelor Paști.
Vasile Surcel
