Cum despre discursul lui Traian Basescu s-au exprimat deja -formatorii de opinie- ai neamului – abonati ai tuturor emisiunilor de politica si ai talk-show-rilor audiovizuale -, voi incerca sa ma rezum la raportul dintre amintitul discurs despre ziaristii rapiti in Irak si neuitatii analisti politici care vor sa formeze sau sa deformeze poporu* cu televizoru*.
Sigur ca cele relatate de Basescu nu au adus dezvaluiri senzationale sau cine stie ce elemente noi, dar oricum fuseseram avertizati ca eliberarea celor trei iresponsabili de presa a fost rezultatul coroborarii indirecte a mai multor factori dependenti de terte tari si instante civile ori religioase, angajate se pare intr-o structura care se ocupa in special de aceste cazuri de rapire ori inscenari de rapire, si prin urmare, anumite informatii trebuie sa ramana secrete pentru ca si alti rapiti sa aiba sanse de salvare. Dar bineinteles ca presa nu poate face altceva decat sa caute cu orice pret sa afle ceea ce autoritatile sau cei implicati vor sa ascunda din varii motive. Presedintele Basescu nu le-a interzis ziaristilor sa-si faca meseria, ci doar le-a dat de inteles ca pentru ceea ce n-a putut spune el vor trebui gasite normal alte surse, fara ca asta sa constituie o ilegalitate, chiar daca cei 50 de ani de -omerta- s-ar reduce la unul singur. Acum, degeaba as scrie eu ca nu vreau sa-l apar pe Basescu, pentru ca cei care s-au simtit lezati de afirmatia acestuia cum ca -sunt si unii care s-au intristat ca cei trei au fost eliberati-, m-ar considera oricum de partea puterii care a profitat de rezolvarea acestei crize ca sa se dea in barci pe cai albi. Dar de ce oare acei formatori de opinie de servici s-au simtit lezati si vizati ei si numai ei de aceste reprosuri ale presedintelui; de ce au sarit ca arsi ei si numai ei cand s-a vorbit despre scenarii fanteziste si chiar daunatoare ale rapirii si eliberarii ziaristilor; de ce au exultat de multumire de sine ei si numai ei cand unele din datele si etapele rapirii si eliberarii au parut a coincide cu -profetiile- si deductiile lor super-logice (un analist smuls din biblioteca de realitatea nasterii puilor vii de gaina a recunoscut chiar ca el -nu se poate impiedica sa nu-si faca apologia cultului propriei personalitati-!); de ce au tras concluzia ca doar lor si numai lor li s-a bagat pumnul in gura si li s-a ingradit accesul la informatii, fiind mintiti; de ce considera ca daca ei si numai ei nu au descoperit nici o noutate in discursul lui Basescu, atunci ea nu a existat si nici altii care s-o perceapa in cazul invers; si la urma urmei, de ce ei si numai ei, toata ziua buna ziua, si noaptea si dimineata ?!? Sa nu cumva sa creada insa respectivii, ei si numai ei, ca cineva ar dori sa le ia locul, pentru ca atunci inseamna ca nu au inteles ca sunt de neinlocuit. Nimeni nu mai poate fi ca ei si numai ca ei. E poate singura certitudine apropo de evenimentul de luni seara de la Cotroceni. Respectivii -formatori de opinie- nu au comentat de fapt decat ceea ce aveau ei minte inca inainte ca Basescu sa deschida gura, inca inainte de-a fi cei trei eliberati, inainte de a se primi vreun mesaj de la rapitori si-a aparea Hayssam la ordinea zilei, ba chiar inainte ca cei trei-patru sa fi fost rapiti !!! Discursul de la Cotroceni a fost doar un nou pretext pentru exhibarea calitatilor inconfundabile de analisti. S-au gandit oare vreo clipa ca si ei si numai ei sunt ziaristi si ar trebui sa informeze si explice lumii corect ceea ce mediaza ?!
E aici vorba de anume forma de violenta fata de care teroristii arabi sunt mici copii.
PS:
–Eu sunt cel din afisul pe care este scris numele castigatorului !, spune mandru invingatorul.
-Ala nu sunt eu!, tipa speriat cel confundat cu un cersetor.-
(Peter Handke)
