Mihai Răzvan Ungureanu, 46 de ani, posesorul unui CV impresionant, absolvent al Oxford University, adresează o scrisoare deschisă Elenei Udrea, absolventă de drept ”la particulară”, cu un CV modest până la momentul promovării ei de către Traian Băsescu. MRU, elegant și diplomat o nimicește, dezvăluind că Udrea l-a izolat pe Traian Băsescu, îndepărtând toți colaboratorii de calitate ai acestuia. Manevrele lui Udrea sunt de înțeles din perspectiva frustrarilor acesteia, care până si bacalaureatul l-a luat doar cu ”șapte și ceva”, în fața unor oameni de valoarea lui MRU, Monica Macovei, Adrian Papahagi, Teodor Baconschi, Andrei Pleșu, Renate Weber, Adriana Săftoiu, Daniel Funeriu, Marian Preda și mulți alți oameni cu bun simț care s-au retras din preajma lui Traian Băsescu, majoritatea ”din motive personale”. Desigur că Udrea, cu tupeul său nesusținut de vreo realizare în vreun domeniu va riposta în stilul ei caracteristic: certăreț, cu litere lipsă și neargumentat.
Cu siguranță, MRU va fi un deschizător de drumuri în ceea ce privește așezarea lui Udrea, fostă secretară a lui Cosmin Gușă la PSD, traseistă pe ruta PNL-PDL-PMP, pe locul care i se cuvine în societatea românească conform pregătirii și valorii sale.
”Înţeleg că sunteţi preocupată de natura caracterului meu în reflecţiile dumneavoastră la adresa politicii româneşti. Nu sunt înclinat spre certuri politice, mai ales când vine vorba de dreapta, spre deosebire de dumneavoastră. Dar cum nu sunt prima oară ţinta unor astfel de declaraţii, cred că e un moment potrivit pentru un răspuns. Unul detaliat.
Speraţi la un viitor politic şi aş vrea să fim bine înţeleşi asupra unui lucru: greşelile se plătesc în politică şi fiecare dintre noi poate merge mai departe doar după ce şi le asumă măcar. Nu există om politic despre care să se poată spună că nu a greşit niciodată. Ce există însă, sunt oameni politici care nu recunosc faptul că au greşit şi nici nu repară acele greşeli. Cred că de-a lungul timpului v-au lipsit prietenii adevăraţi care să vă atragă atenţia asupra greşelilor pe care le-aţi făcut. O să consideraţi că ceea ce vă spun este un atact, dar de fapt e doar o enumerare de situaţii cu scop curativ.
Facem parte amândoi din familia dreptei, chiar dacă destinele noastre politice aş zice că sunt diametral opuse. Ce nu-mi explic în relaţia noastră, aproape inexistentă, este când şi cum s-a ajuns ca dumneavoastră să împărţiţi certificate de bună purtare politică, sau cum ar spune neprietenii, certificate de băsism? Şi care ar fi instanţa morală în baza căreia faceţi acest lucru?
Recunosc dreptul electoratului de a ne penaliza sau de a ne premia politic. Recunosc dreptul marilor gânditori sau al unor dascăli recunoscuţi public de a împărţi critici şi laude. Dar nu înţeleg cum de a ajuns caracterul meu obiect al judecăţii dumneavoastră. Cu atât mai mult cu cât vă consider printre persoanele responsabile pentru situaţia politică a dreptei. Am să fac ceea ce dumneavoastră aţi evitat să faceţi şi mă voi justifica în faţa publicului, pentru că de vreme ce ne considerăm oameni politici e de datoria noastră să facem acest lucru.
Mi s-a dat? Ce mi s-a dat?
Vă citez: „În politică contează caracterul, să te întorci împotriva celui care ţi-a dat ce ţi-a dat.” E o temă veche şi nu e prima dată când o aruncaţi pe piaţă. De altfel, nu sunt singurul beneficiar al acestui gen de reproşuri. Cum nu vă place cineva, cum apare teoria trădării.
Vă place foarte mult mitul acesta al devenirii prin culegerea de pe stradă de către stăpânul absolut şi care prin gestul său „te face om”. Există lucruri pentru care am a-i mulţumi lui Traian Băsescu, ele mă privesc în primul rând pe mine, deci intră în sfera personalului şi nicidecum al invocarii de către dumneavoastră. În ceea ce priveşte devenirea mea ca om, ea a avut loc prin eforturi constante, prin muncă multă şi aşezată pe educaţia primită în familie. Am o carieră universitară solidă de care sunt mândru, am terminat şef de promoţie toate şcolile pe care le-am urmat, începând din Iaşi şi terminând cu cea de la Oxford. Aşa că nu pierdeam vremea pe străzi, aşteptând vreo oportunitate, când am intrat în diplomaţie.
Am fost numit director al SIE şi nominalizat Prim-Ministru de către Traian Băsescu. Sunt funcţii importante pentru cariera mea administrativă, fără urmă de îndoială. Dar am devenit director al SIE după scandalul enorm din jurul domnului Săftoiu, propus de asemenea de către Traian Băsescu. Am avut un mandat impecabil care a durat aproape cinci ani. Am devenit Prim-Ministru într-un moment dramatic, în care PDL era în derută şi întreaga Guvernare tremura din toate încheieturile. Am fost un Premier de sacrificiu mai degrabă şi mi-am asumat situaţia fără să mă eschivez. Dupa cum vedeţi, nu am primit posturi călduţe prin insule exotice, pentru care ar fi trebuit să rămân dator pe viaţa lui Traian Băsescu.
Trădarea şi rândul gros al trădătorilor
Înţeleg că vă place să vi se ploconească oamenii, iar cei care nu o fac sunt trădători. În cazul acesta, sunt onorat să mă aflu pe lista trădătorilor. Nu găsesc nici un motiv de ruşine în a mă afla pe aceeaşi listă cu oameni precum Monica Macovei, Teodor Baconschi sau pedeliştii care nu v-au votat la conducerea partidului. Cred că sunteţi victima unui mod periculos de a vedea politica. Politica nu e militărie în care toată lumea face exclusiv ce doriţi dumneavoastră, iar dacă refuză, îi daţi pe toţi jos din tren doar pentru că vă închipuiţi că aveţi acest drept.
Toţi cei de pe generoasa dumneavoastră listă de trădători sunt oameni care au muncit din greu pentru ce e numit astăzi „regimul Băsescu”. Au fost terfeliţi laolaltă cu Traian Băsescu şi înjuraţi că sunt băsişti. Acum îi dezavuaţi şi dispreţuiţi. Totuşi, vă întreb unde eraţi în vara lui 2012, la a doua suspendare a lui Traian Băsescu? Dacă îmi amintesc bine, nu apăreaţi la mitinguri pentru a nu afecta campania cu notorietatea dumneavoastră negativă. Şi unde sunteţi astăzi? Împărţiţi certificate de bună purtare. Rămâne întrebarea: unde sunt cei care au luptat pentru Traian Băsescu şi şi-au asumat tot ce a presupus acea luptă? Pe lista dumneavoastră de trădători.
Unificarea dreptei pe care tocmai aţi zdrobit-o
Militaţi public pentru unificarea dreptei. Dar cumulată în jurul dumneavoastră. Vă atrag atenţia că sunteţi printre artizanii distrugerii dreptei. E o strategie cel puţin incorectă pentru că e dedicată unui singur scop: supravieţuirea dumneavoastră în politică după decembrie 2014. Din acest motiv aţi şi negociat cu celelalte partide ca şi când aveaţi o putere infinită. E sindromul ultimei şanse. Acum ori niciodată. După dumneavoastră potopul.
Lupta politică nu presupune certuri, bătălii şi adversităţi permanente
Aflu că sunteţi foarte mulţumită de scorul electoral al Forţei Civice în alegerile europarlamentare. Ei bine, eu cel puţin îmi asum cei 2,6% la modul cel mai personal şi mai direct. Ştiam ce fac atunci când am decis să îmi asum prezenţa pe lista de europarlamentare, fiind dator să fac tot ce se putea face pentru un proiect în care am atras atâţia oameni. Şi tocmai din acest motiv cred că e corect ca atunci când oamenii îşi pun speranţele în tine să ai şi disponibilitatea de a-ţi asuma eşecul. Şi dacă suntem la ora comparaţiilor, vă întreb, e valabil şi în cazul dumneavoastră?
Când aţi pozat pe afişele electorale ale PMP-ului, fără a avea nici o calitate oficială, v-aţi gândit să vă asumaţi şi rezultatul votului? Dimpotrivă, aş zice, pentru capacităţile dumneavoastră electorale aţi devenit şi preşedinta partidului. Văd că strategia permanentă este să strigaţi la duşmani din spatele lui Traian Băsescu, dar decontaţi în vreun fel şi faptul că aţi adus electoratul Preşedintelui la un scor extrem de mic?
Fiecare dintre noi să răspundă pentru ceea ce a făcut, bine sau rău. Greşelile se plătesc întotdeauna, mai devreme sau mai târziu. Eu mi le ştiu pe ale mele şi nu încerc să le pun în cârca altora aşa cum văd că faceţi dumneavoastră. Şi eu mi-am asumat şi învăţat lecţia de la europarlamentare, dar nu pot spune acelaşi lucru şi despre dumneavoastră. Nici acum şi nici atunci când aţi patronat dezastrul lui Silviu Prigoană la Primăria Capitalei.
Moştenirea lui Traian Băsescu
Vă prezentaţi drept singura depozitară a moştenirii politice a lui Traian Băsescu şi credeţi că aveţi dreptul de a împărţi certificate de băsism dreptei. Nu cred că la asta se reduc dreapta sau progresele care s-au făcut în România în ultimii ani. Mai mult, cred că în ciuda tuturor declaraţiilor dumneavoastră nu sunteţi în nici un fel în măsură să excludeţi pe cineva atunci când vine vorba de confirmări politice. Împreună cu Monica Macovei, Cătălin Predoiu, Cristian Preda, Cristian Diaconescu, Teodor Baconschi, Adrian Papahagi sau Daniel Funeriu şi alături de toţi cei care se găsesc în PDL, FC sau PMP, fac parte integrantă din ce e astăzi o parte a dreptei româneşti.
Faptul că suntem despărţiţi în atâtea partide vi se datorează în bună măsură. Număraţi-i pe cei care au contribuit la marile succese ale ultimilor 10 ani şi uitaţi-vă în jurul Preşedintelui. Câţi se mai regăsesc? Nu sunteţi izolată, întâmplător, politic. Aţi lucrat constant la îndepărtarea noastră până aţi devenit captivă propriilor dumneavoastră vise şi aţi închis orice uşă. Fortăreaţa pe care aţi construit-o e mai degrabă o închisoare, pentru că înainte de a-i lăsa pe alţii să intre, vă împiedică să faceţi parte din orice dialog normal.
Cred că o societate normală se apără de orice agresiune care iese din limita bunului simţ şi banii nu sunt un medicament pentru orice. Trăim oricum într-o societate dezechilibrată în ceea ce priveşte imaginea femeii, iar acţiunile dumneavoastră alimentează de cele mai multe ori această perspectivă.
Cred în eleganţa gestului de a da fără să ţi ceară şi nu în cel prin care ceri doar pentru că ţi se cuvine. Cred că anii de final de mandat ai lui Traian Băsescu ar fi fost încununaţi de mai multe reuşite dacă cei mai mulţi dintre oamenii de calitate din jurul său nu ar fi fost îndepărtaţi, rând pe rând. Cred că sunteţi unul dintre cei responsabili de această situaţie şi ar fi un gest necesar să vă retrageţi. Dacă nu pentru binele dreptei, măcar pentru a-i oferi posibilitatea lui Traian Băsescu de a-şi recâştiga un rol politic bine meritat.”
