Fabricuta de vampiri

Europa de gradul III

Marota a tuturor guvernelor post-decembriste, cal de bataie al politicienilor opozitiei si prilej permanent pentru mass-media de a acuza in corpore clasa politica, -imaginea Romaniei in lume- este una dintre acele sintagme care s-au impus cu forta si au penetrat constiinta colectiva chiar pana la nivelurile de baza ale societatii.

O consideratie importanta pe care trebuie s-o facem dintru inceput ne va aseza pe calea cea dreapta in abordarea subiectului. Cand se vorbeste despre imaginea Romaniei in lume, se are in vedere, de fapt, imaginea ei in lumea occidentala – vestul Europei si America de Nord. Imaginea Romaniei in Ghana, in Bolivia sau in Birmania nu intereseaza. -Imaginea Romaniei in lume-, devenita deci -imaginea Romaniei in Occident-, este astfel o constructie care depinde din nastere de o serie de prezumptii si care are o configurare ce presupune, explicit si implicit, o mentalitate dezvoltata in western manner.

Atitudinea Occidentului fata de lumea din afara a fost cea care a generat marile descoperiri geografice si care a ajutat la generalizarea la nivel mondial a ideilor de sorginte occidentala. Aceeasi atitudine a generat un interes crescand pentru alte culturi, pe care europenii doreau sa le cunoasca si pe care, simultan, s-au simtit datori sa le -civilizeze- – de fapt, sa le impuna propria grila de observare si interpretare a realitatii. Astazi, in epoca democratiei la scara planetara, aceasta tendinta a occidentala n-a disparut defel, ci doar si-a cautat forme mult mai subtile.

De fapt, lucrurile pornesc de la credinta, adanc inradacinata in Occident, ca civilizatia apuseana este cea mai avansata dintre cele trecute si prezente. Aceasta civilizatie are un set clar de valori si, in ciuda eforturilor constante de a intelege alte civilizatii si stiluri de viata (mult mai mari decat eforturile de a fi ea insasi inteleasa de catre alte civilizatii), ramane tributara unui mod de a privi si judeca realitatea dupa standarde proprii.

Or, geografia si, mai ales, istoria ne plaseaza intr-un spatiu diferit de lumea occidentala. Recursul la istorie ne arata ca, dupa Jean Delumeau si a sa -Frica in Occident-, occidentalul Evului Mediu se temea in principal de trei -personaje-: de diavol, de femeie si de turc. Moldova, Tara Romaneasca si chiar Transilvania au fost secole intregi sub influenta turceasca. Romanii au trait deci o lunga perioada intr-un spatiu politic si cultural neoccidental. Dupa jumatatea secolului al XIX-lea, Principatele Romane au ramas tributare in continuare spatiului oriental (Nous sommes ici, aux portes de l*Orient, ou tout est pris a la legere, spunea, intr-un proces celebru la Bucuresti, Raymond Poincare) si abia dupa Primul Razboi Mondial se poate vorbi despre o perioada de racordare ampla la lumea occidentala. Perioada comunista a fost iarasi una in care legaturile cu Occidentul au fost foarte slabe, iar anii scursi dupa 1989 au fost ani de eforturi continue de a asimila, intelege si, uneori, inghiti pe nemestecate o lume totusi altfel. Intr-o vecinatate primejdioasa, mai aproape – ca spirit si mentalitate – de Istanbul decat de Viena, Romania se afla pe muchia dintre doua lumi. Iata ca istoria, mai mult decat mass-media occidentala, ne traseaza coordonatele: desi ne apropiem indubitabil de Occident, am fost mai mult timp departe decat aproape de el.

Daca este sa trecem la subiectele zilei, identificam un prim palier al imaginii – mediata de mijloacele de informare in masa – pe care occidentalii o au despre Romania. Intr-o lume in care respectarea drepturilor minoritatilor este la mare pret, tara noastra trece drept una in care, inca, exista o atitudine de intoleranta si, uneori, discriminare fata de minoritati. Rromii, maghiarii, evreii, homosexualii sunt minoritati care inca nu se bucura de aceleasi drepturi, de jure si de facto, de care se bucura in Occident. Pandantul acestei imagini/realitati este nationalismul, mod de gandire si de manifestare din ce in ce mai exotic in Occidentul care a pus botnita manifestarilor de supralicitare a etnicului.

Ceea ce suscita interesul Occidentului este alteritatea sau, la nivelul unei prese de nivel mai scazut, marginalul, pitorescul, exotismul. Avem, astfel, un al doilea palier al imaginii Romaniei in Occident: saracia economica, in jurul careia graviteaza subiecte ca traficul de carne vie romaneasca, infractionalitatea romaneasca in Occident, starea copiilor institutionalizati si a copiilor strazii, adoptiile internationale ilegale, cateii Basescu-Bardot si, nu in ultimul rand, Dracula. Traditia iconica europeana, simultan cu -accelerarea- impusa de globalizare, a condus, inevitabil, la definirea Romaniei, in cultura de masa occidentala – ca -tara vampirilor- (a lui Dracula). Sa nu uitam ca simbolul echipei nationale de fotbal a Romaniei la Cupa Mondiala din Franta din 1998 a fost un vampir… mic si simpatic.

Vampirul de acum…

Cum a ajuns domnitorul roman Vlad Tepes sa fie identificat cu un personaj malefic, precum un vampir?

Mitul lui Dracula s-a nascut si a circulat inca din timpul vietii domnitorului. Forta cu care orice mit se impune asupra realitatii a facut ca personajul real sa fie dominat de cel mitologic.

O prima sursa a asocierii lui Vlad Tepes cu un spirit demonic sunt povestile create de Curtea Ungariei cu intentia de a-l denigra pe domnitorul roman – captiv la Visegrad – in fata sustinatorilor sai. Acestea il descriu ca pe un tiran crud si insetat de sange, care a reusit sa dreseze lilieci, facandu-i sa-i atace pe cei ce-l pazeau.

O a doua sursa a asocierii lui Vlad Tepes cu un vampir este porecla sa. Vlad Dracula (sau, in forme mai vechi, Draculea) a mostenit numele de la tatal sau, Vlad Dracul, fiu al lui Mircea cel Batran. Vlad Dracul a intrat in Ordinul Dragonului al Cavalerilor Cruciati infiintat de imparatul Sfantului Imperiu Roman de Apus, Sigismund de Luxembourg, cu scopul de a apara crestinatatea de invazia otomana. El a avut trei fii, Mircea, Vlad si Radu, care toti au mostenit numele de Draculea – adica fii ai lui Dracul. Dracul provine din limba greaca si inseamna sarpe mare, dragon. Acesta era considerat protectorul casei. Crestinismul a asociat dracul cu diavolul, termenul desemnand astfel forte malefice.

O a treia sursa este duritatea cu care domnitorul roman ii pedepsea pe dusmani sau pe raufacatori prin celebra metoda a trasului in teapa.

Povestea lui Dracula a fost (re)lansata in cultura europeana prin romanul irlandezului Bram Stoker, scris in 1897. In acest roman, Dracula este un conte din Transilvania, care s-a transformat in vampir dupa moarte. El a locuit intr-un castel pe care nu l-a parasit nici dupa moarte. In acest castel isi atrage victimele care, seduse de farmecul inexplicabil al contelui, sunt ucise cu cruzime. In final., un personaj pozitiv il urmareste pe Dracula din Anglia pana in Transilvania si il ucide, strapungandu-i inima cu un tarus.

Intalnirea cu Dracula

Credinta in vampiri exista la numeroase popoare. Ea s-a consolidat in Europa Occidentala in secolele XII – XII, o data cu lupta Bisericii Catolice impotriva credintelor pagane si a practicarii magiei. Astfel a fost impusa ideea ca vrajitoarele si vrajitorii devin vampiri dupa ce mor. Vampirii sunt personaje malefice ale imaginarului colectiv, reprezentand spirite care dupa moarte se reintorc printre cei vii si le sug sangele in somn.

Parintele psihanalizei, Sigmund Freud, a aratat ca omul se naste cu teama de moarte si ca toata viata lupta pentru a invinge moartea. Teama de disparitie, de anulare a fiintei, are radacini inconstiente, nu stim de unde vine, ce o produce, dar ea se traduce, practic, in instinct vital, in dorinta de a trai.

Cine cunoaste aceste instincte poate manipula usor grupuri intregi de oameni, deoarece, pentru logica umana, manifestarea acestei temeri presupune existenta unui adversar care trebuie inventat sau numit. Pentru a-si justifica teama fata de moarte, omul are nevoie de un adversar. Adversarul, real sau imaginar, devine sursa inteligibila a raului, el ameninta viata, iar existenta lui explica teama omului de disparitie. Fiind o productie culturala, adversarul poate lua diferite forme: de la un om oarecare, la o natiune, de la ceva real la productii imaginare din cele mai variate – fantome, vrajitoare, strigoi, diavoli, vampiri. Forta care intretine miturile este mai puternica decat vointa umana de a le distruge, pentru ca ele raspund unor nevoi umane profunde. Celebrarea mitului lui Dracula nu are nimic vinovat, fiind doar un mod de a raspunde unora dintre cele mai ascunse nevoi ale sufletului – acelea de a-si imblanzi destinul si de a-si invinge teama de disparitie. Singura problema este suprapunerea unui personaj mitologic (Dracula – exponentul Raului) peste un personaj istoric real (domnitorul Vlad Tepes).

Dracula Land – oportunitate de imagine pentru ministrul Agathon?

Dupa momentul decembrie 1989, romanii au cautat, in dese randuri, sa identifice aspecte care sa ii diferentieze – bineinteles, in mod favorabil – de vecinii aflati si ei in -sfanta tranzitie-. Dintre cele mai invocate aspecte, doua s-au detasat in mod pregnant inca din zorii anului 1990: -pariurile- cu agricultura si cu turismul. Sau, in termeni de imagine, -Romania este granarul Europei- si -Romania are potential turistic exceptional-.

Reluate in mod obsedant in fiecare campanie electorala, indiferent de coloratura politica a celui ce expunea, aceste teme au fost imediat uitate dupa fiecare investitura. Astfel se face ca, la mai bine de zece ani de la momentul decembrie 1989, Romania a inregistrat pasi mici, dar mai ales satisfactii marunte la capitolul realizari atat in domeniul agriculturii, cat mai ales in cel al turismului.

Daca despre reforma in agricultura se banuia ca e cu mult mai spinoasa si mai de durata decat la prima vedere, reforma in turism a fost perceputa, la modul simplist, bineinteles, ca fiind echivalenta cu privatizarea. Conflictele, legislatia incoerenta si interesele existente au facut ca, timp de mai bine de zece ani, baza turistica sa fie privatizata doar intr-o proportie foarte mica, restul intrand intr-un proces de deteriorare lenta. Este cazul statiunilor de odihna si tratament (exemplul statiunilor Balvanyos sau Moneasa fiind edificator), dar si al -perlei- turismului romanesc: litoralul Marii Negre.

Statiunile Marii Negre au capatat din ce in ce mai mult aspect de bazar oriental, realitate sustinuta nu numai de specificul comertului stradal praticat intens, cat mai ales de atmosfera locului. Kitsch-ul hibrid, occidental – oriental, a invadat si domina litoralul.

In aceste conditii, intransigenta unui ministru care sanctioneaza drastic incalcarea legislatiei, amintind, nu in ultimul rand, ca -principiile estetice nu sunt optionale pentru nimeni- (!!!), a constituit -trambulina de lansare- intr-o constructie imagologica complexa. In acest fel se atingeau concomitent doua obiective: imbunatatirea imaginii turismului romanesc, implicit a Romaniei, si construirea imaginii unui ministru pe atributele de initiativa, originalitate, actionalitate.

Dorind sa se identifice inca de la debutul mandatului sau cu doua proiecte -grele-, respectiv proiectul -Europa- si proiectul -Dracula Land-, Dan Matei Agathon a facut primii pasi in aceasta directie. Demarand o serie de controale-fulger, dar puternic mediatizate, pe malul Marii Negre sau la Poiana Brasov, ministrul turismului s-a detasat de colegii sai de guvernare prin fermitate si discursuri transante. Masurile luate, dar mai ales populismul declaratiilor au determinat plasarea sa pe primele locuri in topul celor mai vizibili ministri ai Cabinetului Nastase.

Aparita ministrului turismului – editia 2000 – a fost o surpriza pentru mass media si a contrastat evident cu majoritatea celorlalti ministri ramasi la stilul functionar. Dan Matei Agathon – imbracat deseori in costum alb (asemanare cu Corneliu Vadim Tudor), fumaand tigari fine, cu dezinvoltura si eleganta – afiseaza o atitudine senioriala care pune o distanta considerabila intre persoana sa si functionarii sau agentii din turism, astfel incat criticile asupra activitatii din domeniu au cazut, inevitabil, peste capetele celor mici, responsabili de neindeplinirea viziunilor grandioase ale ministrului.

In acest context, proiectul -Dracula Land- reprezinta o imensa oportunitate pentru Dan Matei Agathon. Fiind primul ministru post-decembrist care initiaza un proiect de anvergura in domeniul turismului, ba, mai mult, promitand ca va aduce in Romania importante investitii japoneze si germane, Agathon joaca cartea omului politic preocupat de rezultate concrete, imediate.

Actualmente, -Dracula Land- se afla la debut: achizitionarea perimetrului destinat parcului de distractii. In spatele patimilor si intereselor locale, persista intrebarea: -Dracula Land- va avea succesul scontat? Nu se va repeta, oare, banala situatie romaneasca in care un proiect este anuntat cu multa pompa pentru ca apoi sa fie realizat superficial sau chiar abandonat?

Din pacate, istoria recenta este plina de asemenea exemple. In aceasta ultima situatie, vor mai exista beneficii de imagine? Noi credem ca, indiferent care va fi cursul proiectului -Dracula Land-, va exista cel putin cineva care va inregistra sporuri la capitolul imagine. Acesta va fi, cu siguranta, ministrul turismului, Dan Matei Agathon.

Dracula Land – argumente pro si contra

La scurt timp dupa anuntarea sa, proiectul -Dracula Land- a suscitat o serie de controverse, generand in scurt timp o intreaga disputa publica. Dupa cum o arata si cuvantul Land care apare in numele sau, proiectul vizeaza in special publicul din afara granitelor Romaniei. In acelasi timp, numele proiectului ne aminteste de marile parcuri de genul -Disneyland-, ceea ce releva, cel putin la nivel declarativ, o ambitie a initiatorilor de a include Romania pe lista tarilor cu o industrie a entertainment-ului bine dezvoltata. Plecand de la aceste prime observatii, dar luand in considerare si mai vechile asocieri simbolice cu tara noastra, observam ca toate partile implicate in dezbatere (fie pro, fie contra) sunt de acord ca punerea in practica a proiectului -Dracula Land- va exercita o puternica influenta asupra imaginii Romaniei. Mai mult, se poate adauga ca influenta proiectului se va exercita asupra imaginii nationale a Romaniei.

De ce nu ne trebuie -Dracula Land-

Argumentele adverse nu au intarziat sa apara dupa anuntarea cu surle si trambite a maretului proiect. In esenta, s-a facut trimitere la conotatiile negative ale personajului Dracula. Promovarea unui asemenea simbol ar conduce, in cele din urma, la un transfer de reprezentari negative asupra imaginii Romaniei. Cruzimea si obscuritatea personajului ar deveni deci atributele centrale ale imaginii nationale, care ar accentua perceperea Romaniei ca o tara inapoiata, barbara si necivilizata.

Pe de alta parte, s-a invocat si argumentul originii acestui -mit- care, in orice caz, nu este romanesc, in ciuda deselor asocieri cu Transilvania sau cu Romania. Prin urmare, in loc sa fie promovate miturile traditionale romanesti – cum ar fi, de exemplu, cel al calusarilor sau cela al sanzienelor -, se prefera importul de simboluri, doar pentru a da satisfactie credulitatii ignorante a turistilor straini.

Pe langa devalorizarea traditiei romanesti autentice, promovarea simbolului Dracula contravine credintei ortodoxe specifice poporului roman. Orice mit presupune, implicit, si o problema de credinta. Formula impersonala -se spune ca a fost candva…- sugereaza ca exista un sambure de adevar, caci, daca n-ar fi foc, nu ar mai fi nici fum. Personajul Dracula pare a fi astfel un fel de varcolac, iar promovarea reprezinta un afront grav adus credintei crestine in general, si a celei ortodoxe, in special.

La toate acestea se adauga si argumentul simbolurilor nationale, reprezentate de personajele istorice. -Inrudirea- dintre Dracula si Vlad Tepes (prin tatal domnitorului, supranumit Vlad Dracul), sustinuta de cruzimea domnitorului roman fata de dusmani, afecteaza, prin urmare, sentimentul de mandrie nationala.

Un ultim argument care se opune acestui proiect are in vedere faptul ca Dracula nu este un personaj de origine romaneasca, dupa cum o atesta chiar titlul sau de conte (nu se vorbeste de domnitorul sau voievodul Dracula). Mai degraba, Dracula este de origine maghiara, ceea ce adanceste confuzia, des intalnita la strainii obisnuiti, ca Transilvania este un tinut al Ungariei.

De ce ne trebuie -Dracula Land-

Principalul argument care sustine ideea proiectului aduce in discutie considerente de ordin pragmatic. Simbolul Dracula reprezinta un urias potential de imagine vandabila, care poate fi valorificat in milioane de dolari. Este adevarat ca Dracula este un personaj negativ, dar, vrem,nu vrem, eticheta este puternic asociata cu imaginea Romaniei. Prin urmare, de ce sa nu scoatem bani frumosi din acest lucru?

Un alt argument favorabil e ca, daca Romania are inca dificultati in dezvoltarea economiei reale, se pot arde o serie de etape la nivel de imagine (cate tari dezvoltate au un asemenea Land?) Realizarea proiectului ar marca un pas serios al Romaniei in industria entertainment-ului, considerata a fi una dintre componentele economice importante ale societatilor postindustriale.

Insa cel mai important argument in favoarea proiectului este resemnificarea perceptiei asupra marilor carente de infrastructura pe care le are Romania. -Dracula Land- propune turistilor straini o experienta neobisnuita, aparte, deci o evadare sau o deconectare de la stresul cotidian. Spre deosebire de turismul clasic, ce ofera conditii de confort sporit, dar care nu ofera decat senzatia de odihna si de relaxare, -Dracula Land- reprezinta o alternativa axata pe senzatia de inedit, amestecata cu un usor sentiment de teama tonifianta. Fata de tarile dezvoltate, in Romania, neobisnuitul capata un aspect autentic prin drumurile desfundate pe care inca se mai pot vedea carute trase de cai garboviti, prin casele din pamant acoperite cu paie, prin fantanile cu cumpana ce iti apar in drum sau prin gheretele acoperite cu carton care apar la tot pasul si in care se vand diverse obiecte artizanale. Toate acestea creeaza un cadru al unei epoci uitate de occidentali. Chiar si copiii vanduti de catre parintii lor sau cainii euthanasiati, despre care s-a vorbit pe larg in presa occidentala, sustin exotismul unei autentice tari a lui Dracula. Prin urmare, toate aceste aspecte negative ar deveni trasaturi definitorii ale unui tinut medieval conservat in mod miraculos peste timpuri, ceea ce ar completa -tabloul- reprezentat prin Dracula Land si ar spori interesul turistilor straini amatori de -senzatii tari- (care pana acum ocoleau Romania, din exact aceleasi motive).

Concluzii

Primul aspect important este faptul ca argumentele care se opun proiectului vizeaza latura simbolica a problemei, in timp ce argumentele favorabile sunt orientate mai mult pe latura pragmatica. Argumentele contra vizeaza protejarea si conservarea imaginii autentice a Romaniei. Cele pro sustin ca imaginea trebuie valorificata asa cum este ea. In esenta, dezbaterea pune in balanta o problema mult mai adanca: Romania traditionala sau Romania pragmatica? Ambele variante fac trimitere la doua categorii de valori ce nu pot fi comparate.

Romania traditionala cuprinde toate acele valori care definesc identitatea poporului roman si care stau la temelia sentimentului de mandrie nationala. Romania are nevoie de conservarea acestor valori, mai ales acum, cand asistam la exodul tinerilor catre tarile occidentale sau cand romanii in ansamblu sunt priviti cu retinere de catre straini din cauza infractorilor cu cetatenie romana pripasiti prin Occident.

In acelasi timp, iesirea din criza economica actuala nu se poate face decat intr-o Romanie pragmatica, in care sloganul -Nu ne vindem tara!- nu este productiv. De aceea, cel mai national demers este acela care aduce bani adevarati si prosperitate unui popor aflat la limita saraciei.

In momentul de fata, -Dracula Land- este doar un proiect. Daca privim din punct de vedere pragmatic, discutiile aprinse care s-au incins in jurul proiectului l-au facut sa se umfle mai mult decat se cuvenea. De aici rezulta ca, deocamdata, nu putem vorbi despre beneficii nationale, ci doar despre beneficiile personale, de imagine, ale initiatorului.