Înscris în partidul mincinosului Victor Ponta și nereușind să atingă pragul electoral pentru a intra în Parlament, fostul șef operativ al SIE Silviu Predoiu comentează de pe margine deciziile politice din Parlament.
„Mărturisesc că după o viața trăită în domeniul activității de informații, am rămas cu niște defecte. Defecte profesionale. „Odată intrat în servicii, pentru totdeauna în servicii”. Cam așa se spune „în popor”, cu trimitere prioritară, evident, la serviciile de securitate și informații dar mai ales la presupunerea că vei continua să lucrezi cu/ pentru servicii mereu. Nu este chiar așa, dar argumentele care îmi susțin părerea, dacă doriți, vi le voi prezenta într-o altă postare.
În schimb ceea ce îți rămâne pentru totdeauna este deprinderea de a te uita altfel la lucruri. De a trece dincolo de aparență. De a vedea, privind în aceiași direcție, ce alții nu observă, de a verifica tot ceea ce afli, de a depăși efectele căutând cauzele, de a căuta mai întâi întrebările corecte, știind că doar așa poți ajunge la răspunsuri utile. De a vedea vulnerabilitățile. Pentru că a asigura securitatea națională înseamnă a înțelege și ce vulnerabilități trebuie să acoperi, așa cum trebuie să poți identifica nu doar atuurile ci și vulnerabilitățile celor ce amenință securitatea națională.
Asemenea deprinderi m-au făcut ca, atunci când am văzut lista noilor membri ai „Comisiei Parlamentare Speciale pentru Controlul Activității Serviciului de Informații Externe” (asta da titlu de comisie!), să caut în surse publice datele existente despre aceștia. Și deși știu că, parlamentari fiind, au accesul garantat la informații clasificate, fără a fi nevoie să parcurgă, asemenea restului cetățenilor, procedura de avizare ce implică verificări detaliate de securitate, aș vrea să cred că totuși, măcar ipotetic, ar trebui să poată îndeplini criteriile și să treacă de exigențele unui vetting. Mi-au atras atenția mai multe aspecte dar am reținut în special două care, în opinia mea, ies in evidența. Respectiv ce am găsit despre unul din membri și, interesant, ceea ce nu am găsit despre altul:
• senatorul PNL Liviu Dumitru Voiculescu este inculpat încă din 2013, iar procesul se judecă. El a fost trimis în judecată de DIICOT sub acuzația de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, de conflict de interese și de organizarea și desfășurarea de activități ilicite în domeniul jocurilor de noroc. Recent, tribunalul din Dolj i-a comunicat că dosarul în care e inculpat va fi judecat de Înalta Curte de Casaţie și Justitie. Sunt pe deplin conștient că până la o decizie definitivă și irevocabilă a unei instanțe, prezumția de nevinovăție trebuie respectată dar ….. având în vedere prevederea legală ce menționează nevoia de a evalua „caracterul, obiceiurile, relaţiile şi discreţia persoanei, care să ofere garanţii asupra corectitudinii în gestionarea informaţiilor secrete de stat”, cu accent pe a stabili dacă „are sau a avut comportamente imorale sau deviaţii de comportament care pot genera riscul ca persoana să fie vulnerabilă la şantaj sau presiuni” sau ” are antecedente penale sau a fost sancţionat contravenţional pentru fapte care indică tendinţe infracţionale” (H.G. 585/ 2002) poți oare să nu te întrebi dacă locul domniei sale chiar este într-o comisie în care absolut orice tema dezbătută este clasificată cel puțin în categoria de „secret” dar preponderent la „strict secret” și ocazional „strict secret de importanță deosebită”?
• În cazul senatorului UDMR Turos Lorand, parlamentar aflat la al doilea mandat, ceea ce îți sare in ochi este faptul că NU EXISTĂ (!) nici o biografie publică a acestuia. Nu știu dacă are ceva de ascuns sau nu, dar constat că dacă domnul senator este abilitat să știe totul despre SIE, în schimb niciun cetățean nu poate ști nimic despre el. Adică, doar un exemplu, dacă, precum mulți dintre colegii domniei sale de ”partid”, are și cetățenia altui stat. Nu că ar fi ceva ilegal, dar asta ar presupune jurământ de credință multiplu, ceea ce nu ar fi chiar compatibil cu cerința de „loialitate indiscutabilă” prevăzută explicit în lege pentru accesul la informații clasificate. UDMR își dorea de mult un reprezentant în această comisie. Oare acesta este cel mai bun început, când sunt convins că are suficienți membri cu biografii la vedere?
Este bine, este rău? Desemnările făcute în această comisie, ca și acceptarea lor de către cei nominalizați, arată neînțelegerea responsabilităților, dispreț în spiritul tradiționalului deja „ciocul mic, acum noi suntem la guvernare” sau poate doar prostie? Eu am deja o opinie formată dar mă abțin să mă pronunț pentru că pot fi acuzat de părtinire. Așa că vă las pe Dvs să cântăriți. Doar dacă apreciați că merită efortul, la urma urmei nu este vorba decât despre securitatea națională.”, conchide Predoiu.
