In memoriam Agache Aurel, colonel post-mortem măcelărit de unguri

Victimele atrocităților maghiare din 1989

În data de 14 august era ziua de naștere a lui Agache Aurel. Am considerat necesar să-i cinstim memoria, de ziua sa, chiar în aceste zile, în care un partid maghiar apropiat partidului de guvernămånt de la Budapesta publică o hartă a Romåniei din care este decupat întreg Ardealul, iar Lazslo Tokes, din fruntea PE, trimite „rapoarte“ la ONU,

prin organizații maghiare subordonate, în care se plånge de discriminare și cere autonomie teritorială, după ce anterior ceruse secuilor și ungurilor să iasă în stradă să o ceară. Maghiarii au ieșit în stradă în 1989, în martie 1990 și în iunie 1990 – tot invocåndu-l pe Horty.

Tot cu gåndul la Horty a fost măcelărit de ungurii lui Tokes și maiorul Agache în 22 decembrie 1989. A fost ucis, cu bestialitate, în Tårgu Secuiesc, în inima Romåniei, de haitele de unguri inflamați de ură la adresa a tot ce reprezenta statul romån. Au ucis oameni în uniformă, au incendiat drapele romånești, au jucat pe străzi urlånd și chiuind, invocånd numele lui Horty. Într-un document oficial (Raportul parlamentar Harghita Covasna, adoptat de Parlament la data de 14 octombrie 1991, și care are ca titlu pentru capitolul al doilea „Revoluția din decembrie 1989 și evenimentele legate de revoluție în județele Harghita și Covasna“) se arată că: „în orașe, comune și sate din județele Harghita și Covasna s-au strigat lozinci ca: «Moarte valahilor!», «Horty, Horty!», «Trăiască Ungaria!», «Ardealul la Ungaria!», «Acum ori niciodată!»“.

Concluzia Raportului: „în zilele Revoluției din decembrie 1989 și după aceea, în județele Harghita și Covasna au avut loc atrocități împotriva românilor, acte care nu pot fi justificate decât prin atitudinea antiromânească, naționalistă și șovină a unor grupuri de secui și maghiari care au profitat de haosul existent pentru a-și manifesta în voie adevăratele sentimente pe care le aveau față de conaționalii lor…“.
Bilanțul acțiunilor desfășurate de „frații unguri“: 35 de posturi de miliție au fost distruse în județul Harghita și trei în județul Covasna. Participanții la aceste acțiuni au devastat tot. Șapte persoane au fost ucise, dintre care șase erau cadre active sau în rezervă ale miliției sau Securității, 104 ofițeri și subofițeri de miliție și din cadrul Securității au fost călcați în picioare, maltratați și au suferit traumatisme, comoții cerebrale și fracturi multiple, zeci de case ale cadrelor și ofițerilor au fost devastate și jefuite, s-a încercat și pătrunderea într-o unitate militară din Odorhei în cursul unei nopți, dar atacatorii s-au risipit după ce santinelele au făcut uz de armă, fără a provoca nicio victimă.

Bestialitatea secuiască

Tot în orașul Odorheiul Secuiesc a fost atacat postul de poliție, iar plutonierul Cheuchișan Liviu Teofil a fost lichidat în mod bestial, în prezența soției și a celor doi copii mici. Hoarda sălbatică a încercat să-l jupoaie de piele și să dea foc cadavrului. La această acțiune a asistat aproape toată populația din comună, care s-a distrat la maximum, iar abia a doua zi după-amiază cadavrul a putut fi ridicat, fiind descoperit în grădina casei, despuiat și acoperit cu crengi.

În niciun moment, niciunul dintre ofițerii și subofițerii atacați nu au făcut uz de armă, nu au întreprins vreo acțiune provocatoare. Este și cazul maiorului Agache Aurel, cadru al miliției economice din Târgu Secuiesc, tată a patru copii, care a fost efectiv linșat. După măcelărirea sa, trecătorii îi scuipau cadavrul și continuau să îl lovească. I s-a pus o monedă și insigna de la șapcă pe pleoape și un șobolan pe gură. De asemenea, s-a încercat arderea sa, iar ungurii au sărit cu picioarele pe el zdrobindu-i fața cu bocancii și rupåndu-i efectiv os cu os. Un număr mare de persoane s-au postat în apropierea cadavrului, nepermițånd ridicarea acestuia de către familie. În jurul orelor 18:00, a fost organizat un marș în centrul orașului cu lumånări aprinse, iar în timpul trecerii pe långă cadavru multe persoane l-au scuipat și lovit cu picioarele“.
În urma investigațiilor, au fost găsite vinovate cinci persoane – Reiner Anton, Octavian Paisz, Hejja Dezideriu, Konrad Ioan, Filip Orban Daniela, care au fost condamnate, după mulți ani de mușamalizare a dosarului de către justiția romånescă, la pedepse cuprinse între 3 și 5 ani de închisoare în funcție de gravitatea faptelor comise. Cei care au fost găsiți vinovați de uciderea lui Aurel Agache au devenit niște eroi ai UDMR, fiind apărați chiar de fostul colaborator al Securității, devenit senator al Romåniei, Gyorgy Frunda, care a elogiat faptele lor susținånd că uciderea romånului Agache intra în categoria „actelor revoluționare“.
„Revoluționarii“ maghiari erau și ei ca și senatorul Frunda, ca și Lazslo Tokes, tot informatori și turnători ai regimului comunist. Chiar printre cei care au participat la uciderea tatălui său s-au aflat informatori, după cum a dovedit-o fiul lui Agache, care a dezvăluit public date recuperate din arhiva acestuia. În decembrie, casa tatălui său a fost răvășită de două valuri de distrugători, dintre care primii au jefuit casa, iar al doilea val a făcut „curățenie“, distrugând actele aflate în posesia maiorului Agache.

Criminalii și suporterii lor – liderii UDMR

Cazul Agache a fost o temă principală pentru UDMR, formațiune politică care a sprijinit în mod activ pe ucigașii colonelului post-mortem Agache Aurel, încercând să împiedice prin toate mijloacele posibile aducerea în fața justiției și pedepsirea bestiilor criminale de la Târgu Secuiesc. UDMR-ul a exercitat presiuni asupra procurorului care a instrumentat cazul, iar pe perioada de timp a fazei judecății (1998-2001 – trei ani și patru luni pentru cele trei grade de jurisdicție), avocatul UDMR Gyorgy Frunda (Președintele Consiliului Reprezentanților Unionali ai UDMR), prin funcția politică internă și externă afișată ostentativ în fața instanțelor de judecată coroborată cu campania mediatică, alături de acțiunile propagandistice de strângeri de semnături, a încercat influențarea prin presiune a justiției.

După ce criminalii au fost condamnați de justiția română la pedepse modice cu închisoarea, UDMR-ul s-a implicat în grațierea criminalului Hejja Dezideriu (Dezso) de către președintele României în anul 2003 și în sprijinirea criminalului Reiner Anton pe perioada detenției.
Filip Orban Daniella Kamilla. Tatăl ei fusese acuzat de luare de mită, iar dosarul a fost instrumentat de Aurel Agache. În ziua de 22 decembrie și-a scos cizmele de piele, cu toc „cui“ cu flecuri metalice și l-a lovit în cap pe ofițerul care era căzut la pămånt. Un martor povestește că „aceasta a sărit cu picioarele pe abdomen și în zona organelor sexuale ale lui Agache Aurel. Aceasta l-a mai lovit și din poziție laterală cu piciorul“. Femeia nu a executat, însă, nicio zi din pedeapsă, deoarece a fugit în Ungaria, unde a dobåndit cetățenia.

Paizs Otto (Octavian). A lucrat ca frizer și a fost unul din informatorii ofițerului de miliție Agache Aurel, fiind cercetat în anii 80 pentru speculă cu cartofi și varză. A fugit și el în Ungaria.
Hejja Dezideriu. Fiind șeful laboratorului de cofetărie al I.C.S. Mixt a fost cercetat de către miliție pentru speculă cu produse alimentare (zahăr, ulei, ouă, unt etc). A scăpat de închisoare doar la intervenția Securității al cărei colaborator a fost. În martie 2002, Hejja Dezso este grațiat prin decret al președintelui Ion Iliescu, în semn de cadou oferit UDMR de mărțișor.

Reiner Anton, condamnat la 3 ani închisoare, este grațiat în februarie 2003, tot de președintele Iliescu, el însuși un criminal cu måinile roșii de sångele romånilor, ampatic deci față de ucigașii unguri.
Konrad Janos. Se pare că este cel care i-a dat lovitura fatală lui Agache. Un martor povestește: „…I-am luat pulsul și am constatat că trăiește, după care am strigat la grupul de cetățeni care se aflau de față să-l ducem la spital pentru că este în viață. În acest moment, am fost luat de un cetățean pentru a nu fi agresionat și eu, pentru a nu fi lovită vizavi de reacția mea normală ca om. În aceste condiții, am putut să observ pe numitul Konrad, coleg de întreprindere… care l-a lovit pe fostul maior cu piciorul în zona gâtului și în piept, după care a afirmat că nu mai este nevoie să-l ducem la spital că este mort“. A fugit în Ungaria încă din 1991.
Avocatul acestora, senatorul Gyorgy Frunda, a susținut în permanență nevinovăția celor cinci, pe motiv că nu există suficiente probe împotriva lor și a cerut rejudecarea cazului.

Familia lui Agache a ajuns după mulți ani de judecată la CEDO reclamånd autoritățile române responsabile cu ancheta că nu au luat nicio măsură pentru soluționarea acesteia și niciun act procedural nu a fost întreprins, că ancheta privind circumstanțele decesului rudei lor nu a fost desfășurată în mod independent și imparțial. În special, aceștia subliniază că procedura a durat unsprezece ani și trei luni. Abia după multe diligențe Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a trimis în judecată, la 15 decembrie 1997, cele cinci persoane bănuite că l-au agresat și ucis pe Aurel Agache.

Decizia finală în cazul acestora s-a luat în anul 2001, dar pedepsele încasate de persoanele condamnate au avut caracter simbolic, pentru trei dintre condamnați autoritățile române nu au îndeplinit demersurile de extrădare necesare, iar ceilalți doi au fost grațiați după cåteva sute de zile de închisoare de Ion Iliescu, unul dintre fondatorii, alături de Domokos Gheza, ai UDMR.

Pregătirea evenimentelor din Covasna – Harghita sub bagheta rusească

Mărturia ofițerului de securitate Mircea Buia despre condițiile premergătoare asaltului maghiar din Covasna și Harghita:

"Din primăvara anului 1989, în zonă au apărut și rușii, câte 2-3 într-un autoturism Lada. În 1989, aveam semnale clare de intensificare a contactelor revizioniștilor maghiari cu anumiți oameni din zonă. Astfel, Sandor Csouri – președintele Federației Mondiale a Ungurilor și, apoi, lider al Frontului Democrat Maghiar – ținea legătura cu profesorul Katona Adam și cu actorul Bartha Mihaly Levente (ulterior, acesta a emigrat în Ungaria și s-a înscris în partidul condus de Csouri). Rolul lor era să atragă intelectualii de vârf din Odorheiul Secuiesc și Miercurea Ciuc, sub pretextul luptei împotriva asimilării și afirmării secuilor (ultima temă a și revenit la modă).
La o cabană din zonă aveau loc întâlniri la care mai veneau scriitorul Suto Andras (plecat și el în Ungaria după evenimentele de la Târgu Mureș) și fratele lui Laszlo Tokes. În ce-l privește pe Suto Andras, acesta și-a îndesit vizitele la Consulatul Maghiar din Cluj, iar după desființarea acestuia, la Ambasada Ungariei de la București, în același timp contactat și de alți diplomați străini acreditați la Budapesta. Mai ales diplomați maghiari, britanici și francezi și-au intensificat prezența în Harghita și Covasna. Că lucrurile au fost pregătite cu atenție, o demonstrează și faptul că, în 23 decembrie, a și apărut pe piață un ziar în limba maghiară.

Zilele de 20-21 decembrie au fost marcate de provocări: au fost incendiate depozitele de fân de la CAP-urile din Zetea și Dealu (localități de lângă Odorheiu Secuiesc), precum și depozitul fabricii de mobilă de lângă gara orașului. În dimineața zilei de 22 decembrie, am predat armele la fișet, conform ordinului generalului Iulian Vlad. Cam la o oră după discursul (semnal n.n.) lui Mircea Dinescu de la televiziune, în fața sediului s-au adunat protestatari. Imediat după acest moment au început atrocitățile.

În localități precum Cristuru – Secuiesc, Gheorghieni, Târgu Secuiesc și Baraolt asemenea acțiuni au atins paroxismul. Aceste acțiuni au reprezentat o continuare a violențelor din cele două județe, comise cu prilejul atacării sediilor de miliție și securitate soldate cu crime bestiale și importante pagube materiale. Încă un element semnificativ în demonstrarea faptului că manifestările stradale au avut un caracter antiromânesc este faptul că drapelele românești au fost rupte și aruncate la gunoi în mai multe localități din cele două județe – la Târgu Secuiesc aceasta s-a întâmplat din chiar primele momente ale Revoluției.

Cu privire la uciderea tatălui său, peste ani, unul din fiii lui Agache, Dionisie, care se luptă de 20 de ani pentru memoria tatălui său, a adăugat ca "prăbușirea sistemului comunist a provocat în Târgu Secuiesc, un oraș minuscul de provincie, o confruntare inegală între un om și o grupare de infractori și informatori. Pedeapsa primită a fost barbară, inumană și animalică și nu este justificată de intensitatea emoțională cauzată de prăbușirea sistemului totalitar. Dovada că au existat 5-6 oameni care au încercat să-i salveze viața".