Paris, Londra, Dublin, Viena, București, Iași, Cluj, Timșoara, Sibiu, Galați, Suceava, Brașov, Oradea sau Constanța.Aparent nu există nicio legătură între aceste orașe, dar acum, la auzul numelor lor pe Victor Ponta îl trec fiori de neliniște. Ponta a lucrat ca după manual în această campanie electorală, fiind conștient că miza votului din 16 noiembrie e totul sau nimic A făcut tot ce l-au învățat strategii și sfătuitorii români și străini la un loc în speranța că va pune steagul roșu pe Cotroceni măcar pentru următorii cinci ani. Nimeni nu i-a vorbit însă despre pericolul redeșteptării României tăcute, care nu iese la vot, nu face politică la colțul străzii și în general nu e interesată de mersul cetății pe motiv că toți politicienii sunt o apă și un pământ. Ponta a făcut însă o greșeală ce poată fi fatală dorinței sale de a fi viitorul locatar al Cotrocenilor: a încercat să suprime unul dintre drepturile fundamentale căștigate în decembrie 1989, dreptul la vot. Împiedicarea votului românilor din diasporă în primul tur al prezidențialelor, le-a arătat tuturor, inclusiv celor din țară, că drepturile câștigate în urmă cu 25 de ani pot dispărea peste noapte, sub bagheta magică a unor politicieni obișnuiți să fie stăpâni și nu servitori ai cetății. Astfel, corporatistul de la multnaționala X din România a realizat că dacă astăzi românii din diasporă sunt împiedicați la propriu să voteze, mâine guvernul poate decide că și în țară au drept de vot doar cetățenii cu ochi albaștri sau posesorii de ajutoare sociale ( din ce în ce mai mulți, conform statisticilor guvernamentale), iar acest fapt poate însemna începutul sfîrșitului libertății sale. Așa s-a produs acel declic așteptat de multă vreme, iar România tăcută a înțeles că dacă va rămâne în continuare în turnul său de fildeș , există riscul ca acest turn să fie dărîmat din temelii de hoardele ghidate de principiul ,,Noi muncim, nu gândim,,. Și atunci s-au mobilizat singuri, au ieșit în stradă cu zecile de mii și și-au strigat drepturile fundamentale: de a vota, de a gândi și de a fi liber. Ei nu cer pensii mai mari, indemnizații sau 100 de lei în plus la salariu pentru a putea fi cumpărați de Ponta, peste noapte, cu vreo ordonanță guvernamentală. Ei vor drepturi și libertăți fundamentale care nu pot fi comercializate și pe care Ponta încearcă să le îngrădească din dorința de a-și asigura o victorie sigură, în condițiile în care voturile diasporei au stabilit cîștigătorul prezidențialelor din 2009. „Lasati-i sa voteze”, „Ponta nu uita, Romania nu-i a ta”, „Secții de votare peste hotare”, sunt doar cîteva din lozincile care s-au auzit zilele acestea la protestele organizate în cele mai importante orașe ale țării. Când ați mai auzit vreodată, în ultimii 25 de ani, că au ieșit în stradă gălățenii sau constănțenii pentru a-și striga dreptul la vot și la libertatea de a alege?Nici în coșmarurile sale cele mai cumplite Ponta nu s-a gândit că va ajunge în situația în care România tăcută va ieși în stradă , cu zecile de mii, cerându-i demisia. El știe că oamenii aceștia nu pot fi cumpărați, știe că au dreptate și că nu sunt dispuși să renunțe cu niciun preț la libertățile lor. Ei gândesc, nu doar muncesc, iar asta îl sperie pe Ponta mai mult decât toată opoziția la un loc. Și, ceea ce-l sperie și mai tare e faptul că toți românii din diasporă nemulțumiți că guvernul le îngrădește dreptul la vot au în țară părinți, bunici, frați, veri, unchi, mătuși sau prieteni care se pot transforma în urma unui simplu telefon în adversarii săi politici la votul din 16 noiembrie. Ponta nu se teme nici de Iohannis , nici de Blaga, nici de Macovei. Ponta știe că singurii care-l pot învinge la urne sunt românii care gândesc liber și care până mai ieri erau deciși să spună pas și la aceste alegeri prezidențiale. Tupeul, aroganța și minciunile rostogolite una după alta de candidatul stângii au trezit însă la viață România tăcută.Zarurile sunt aruncate , iar Ponta știe că poate fi făcut marț dintr-o singură mutare care, din nefericire pentru el, nu-i aparține.
