Dacă noi, românii, râdem cu lacrimi de dezvăluirile despre Corina Crețu, cum nu s-ar amuza occidentalii pe seama „arivismului său erotic” ce a săltat-o să urce în carieră? Cel mai mare fan al Corinei Crețu așa crede.
Dacă ați crezut că Ion Iliescu s-a retras rușinat de inculparea în dosarele Revoluție și Mineriadei, v-ați înșelat! Bolșevicul criminal a fost criticat de Lucian Isar, pe partea economică, în articolul „Proiectul de țară Iliescu-Isărescu din ’90-’92 și suferința bătrânilor în 2016” pe care îl identifică cu cel din Rusia implementat de Elțîn în ’90-’92. Comunistul Ion Iliescu i-a răspuns pe blogul său, economistului școlit la imperialiștii de la Harvard și Oxford. Isar a identificat și „exponenții grupării Iliescu -Isărescu care conduc încă instituțiile de forță ale Statului Român: Nicolae Văcăroiu, la Curtea de Conturi, Valer Dorneanu, la Curtea Constituțională, Mugur Isărescu, la BNR, Mișu Negritoiu, la ASF” și observă, pe bună dreptate că Ion Iliescu este capabil încă „să impună comisarul european din partea României, spre amuzamentul partenerilor strategici”, referindu-se la Corina Crețu și la numirea acesteia de către Victor Ponta pe locul ce revenea României după ce emailurile în care pesedista se milogea de căsătoritul și bătrânul Colin Powell să o primească în patul lui au fost făcute publice. Cu nerușinarea-i caracteristică, Victor Ponta a propus-o comisar european pe postul ce revenea României iar aceasta ne-a făcut de rușine: a fumat în birou, a trimis angajații Comisiei Europene să-i ia boarfele de la curățătorie, a venit la ziua fostului Ion Iliescu pe banii Comisiei Europene. Fostul consilier al președintelui Ion Iliescu, Eugen Mihăiescu, scria în cartea sa „Între linii” despre Crețu că „împărţind serviciul, dar şi patul cu unii dintre colegii săi, superior ierarhic, ce roiau pe lângă Ilici, aceasta a reuşit să aibă o ascensiune rapidă: „Azi se auzea că e cu Oprescu (fostul primar al Capitalei -n.red.) şi, de fapt era cu Fulga (fostul şef al SIE -n.red.) şi tot aşa. Corina şi-a construit cariera cocoţându-se pe umerii bărbaţilor prin patul cărora a trecut”, depănează Mihăescu. El mai spune şi că naturaleţea de care dădea dovadă Corina Creţu în arivismul plin de nuanţe erotice ar fi reuşit să adoarmă chiar şi vigilenţa doamnei Nina (soţia lui Iliescu – n.red.) care ar fi primit-o chiar şi în casa lor.
Ion Iliescu o apără pe pupila sa: „Cât privește amuzamentul ”partenerilor strategici”, nu contest, el există. Dar pe cu totul alte teme decât aceea a pretinsei mele capacități de a numi comisari europeni. Să zicem despre confuzia și despre incapacitatea noastră de a genera proiecte, ca membru al UE și al NATO. Ca atare, cu toată modestia de care sunt capabil, dacă am această capacitate, de a influența lucrurile la Bruxelles, nu crede domnul Isar că este o greșeală impardonabilă ca ea să nu fie folosită pentru binele României?” Serios, senilică, pe Crețu a numit-o Ponta la Bruxelles pe locul ce revenea României, ce influență să ai tu la Comisia Europeană? Influența ta a fost la Ponta! Tu ai fost și vei rămâne în istoria României și în ochii occidentalilor ca un bolșevic ce ai girat din fruntea UASCR reprimarea mișcărilor studențești de la sfârșitul anilor ‘50. Ia explică-ne asta, „măi animalule”! (citat din domnul Ion Iliescu, de pe vremea când era președintele României).
