Parlamentarii se organizează greu la începutul mandatului, se ocupă cu numiri în funcții, inclusiv numiri de cunoștințe în staff-urile parlamentare, cu diverse dezbateri și mese rotunde nefiind pregătiți să depună proiecte de lege identificate și lucrate în perioada premergătoare candidaturii la Parlament. Acesta este concluzia unei succinte evaluări a Institutului pentru Politici Publice (IPP) la finalul primei sesiuni parlamentare recent încheiate. Solicităm parlamentarilor să trateze cu mai multă responsabilitate problema prezenței la lucrările Camerei din care fac parte și, în condițiile resurselor financiare crescute de care dispun, să adreseze problemele societății prin proiecte de lege documentate.
Cât și ce a legiferat Parlamentul în prima sesiune a acestei legislaturi
În prima sesiune a mandatului 2016-2020 (februarie — iunie 2017) au fost înregistrate 581 de inițiative legislative, 247 la Camera Deputaților și 334 la Senatul României. Acestea se adaugă celor peste 790 de inițiative legislative deja intrate în procedură legislativă. Peste 1.000 de acte normative se află așadar, în prezent, pe masa parlamentarilor, fără a putea să apreciem seriozitatea documentării și pregătirii respectivelor propuneri.
Guvernul este în continuare principalul inițiator și cel ale cărui proiecte de acte normative se adoptă și devin legi, spre deosebire de inițiativele parlamentarilor care, din diferite motive (inclusiv de ne-susținere politică) rămân mult timp în arhiva de restanțe a Parlamentului sau sunt respinse.
În cazul proiectelor inițiate de parlamentari, în continuare, nu se poate stabili care persoană, dintr-o listă de semnături, a fost cel care a avut ideea și cea mai consistentă contribuție. Majoritatea proiectelor sunt depuse, pentru a crește șansele de adoptare, cu semnături multiple, aceștia făcând parte, de regulă, din partide diferite.
O analiză a listei priorităților legislative ale Guvernului pentru prima sesiune ordinară a anului 2017 cuprinde 118 de proiecte de lege. 59 au parcurs diferite etape ale procesului legislativ (4 proiecte au fost înregistrate la Camera Deputaților ca primă Cameră sesizată și 55 au fost înregistrate la Camera Deputaților ca Cameră decizională).
Cele mai multe inițiative adoptate, la nivelul ambelor Camere, s-au referit la domeniul fiscal, al agriculturii sau al mediului, după cum se observă. Graficul de mai jos este clarificator în acest sens.
Remarcăm faptul că Parlamentul adoptă mai ales proiecte de lege de aprobare a Ordonanțelor inițiate de Guvern. România are o mare problemă cu reglementarea prin Ordonanțe, iar prima sesiune parlamentară confirmă acest trend îngrijorător pentru calitatea reglementărilor. O parte a Ordonanțelor sunt inițiate în 2016 de Guvernul cu mandat de un an, iar alta de actualul Guvern.
Continuă practica proiectelor adoptate tacit de către Camera Deputaților/Senatul României în calitate de primă Cameră sesizată, în anul 2017, ca urmare a depășirii termenului constituțional, potrivit art. 75 alin. 2 din Constituția României:
Printre proiectele adoptate tacit la Camera Deputaților și care, în aprecierea IPP, ating subiecte importante, amintim: Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale; Propunere legislativă pentru modificarea Legii educației naționale nr. 1/2011; Propunere legislativă pentru completarea Legii 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgența a Guvernului nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative (ceasta din urmă devenită Legea nr. 129/2017).
La Senat din cele 21 de proiecte adoptate tacit, 15 au devenit Legi. Amintim[1]: Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.62/2016 privind înființarea Autorității de Reformă Feroviară; Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2016 privind instituirea cadrului legal pentru acordarea unui ajutor de stat individual pentru salvarea Companiei Naționale a Uraniului — S.A.; Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.66/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2010 privind implementarea programului de încurajare a consumului de fructe proaspete în școli; Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor; Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2016 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale, reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative; Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2016 privind aprobarea Programului pilot de acordare a unui suport alimentar pentru preșcolarii și elevii din 50 de unități de învățământ preuniversitar de stat;
Pe lângă eventuale calcule de oportunitate politică pe care unii dintre liderii din parlament le-ar putea explica, datoria noastră ca cetățeni este să atragem atenția că, odată depusă, proiectele de acte normative se discută, nu se adoptă pe sub ușă iar practica adoptării tacite, la acest nivel, este dăunătoare.
Scurte referiri la activitatea în plen și în comisiile permanente la nivelul primei sesiuni
La Camera Deputaților — în prima sesiune a anului 2017 (incluzând și ședințele din luna ianuarie, dar și cele comune cu Senatul României) au fost 58 de ședințe de plen. Doar la 24% (14) dintre acestea a participat și Președintele Camerei Deputaților, domnul Liviu Dragnea, majoritatea acestor ședințe fiind conduse de către Deputatul Petru Gabriel Vlase, Vicepreședintele Camerei Deputaților. Din aprilie 2017, ședințele sunt conduse, de regulă, de către Florin Iordache, devenit Vicepreședinte al Camerei Deputaților/Biroul Permanent după plecarea din Guvern.
La Senat — în perioada 4 ianuarie — 30 iunie 2017 au fost 41 ședințe de plen ordinare, 3 sesiuni extraordinare iar ședințe comune — 19 rezultând un total de 63 de ședințe. Doar 16 au fost conduse de Președintele Senatului României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, în marea lor majoritate fiind ședințe comune. Majoritatea ședințelor Senatului României au fost conduse de Iulian-Claudiu Manda, PSD — Vicepreședinte al Biroului Permanent, peste 10 ședințe — de Niculae Bădălău, PSD — Vicepreședintele Senatului României. O parte — de Remus Mihai Goțiu, USR, tot Vicepreședinte al Senatului.
De ani de zile, schimbându-se Regulamentele celor două Camere, discuțiile pe fondul proiectelor de acte normative sunt în comisiile permanente și totuși, cu câteva excepții (de componență, dar și de moment — la audiere miniștrii, la Buget), activitatea acestora nu este, în continuare, nici eficientă nici transparentă. Când societatea civilă a insistat să fie prezentă la lucrările unei comisii, s-au găsit motive să nu se întâmple (semn că, în continuare, se practică transparența în mod avantajos Parlamentului). Cel mai grav însă ni se pare faptul că nu se afișează informații (nici prompt, nici complet și nici uniform) despre activitatea comisiilor. Între Senat (indolent la toate apelurile presei și ale societății civile) și Camera Deputaților rămâne o diferență enormă, din perspectiva accesibilității celor câteva informații despre activitatea comisiilor permanente. IPP susține, de cel puțin 10 ani, unificarea serviciilor tehnice sau/și a modului de prezentare a informațiilor de către cele 2 Camere.
Dacă la Camera Deputaților există chiar și un sistem de transmitere în direct a ședințelor de comisii permanente (a unora) și un nivel încurajator de actualizare a informațiilor despre ordinea de zi a ședințelor de comisii sau a proiectelor aflate în dezbatere, la Senat aceste lucruri nu există sau se accesează extraordinar de greu, ca și când îndeamnă cetățeanul să renunțe.
La Camera Deputaților, activitatea comisiilor permanente în cifre ne arată că, în continuare, Comisia Juridică este cea mai importantă/aglomerată, urmată de cea pentru Buget.
Remarcăm numărul mare al ședințelor Comisei pentru românii din afara granițelor țării. Comisia nu a avut nicio inițiativă în dezbatere pe fond, redactând 1 aviz și răspunzând unui număr de 35 de scrisori/memorii în 70 de ședințe.
Control parlamentar
La Camera Deputaților, cele mai multe întrebări și interpelări adresate Guvernului și/sau altor instituții publice au fost formulate de PMP, urmat de USR și de PNL.
în timp ce în Senat ordinea se schimbă: USR, PNL și apoi PMP (după număr întrebări și interpelări).
Principale concluzii și recomandări:
Parlamentul continuă să fie reactiv, agenda sa de lucru fiind stabilită de Guvern mai ales prin proiectele de adoptare a ordonanțelor de urgență.
Prima sesiune de lucru a Parlamentului din acest mandat a fost marcat — lucru de înțeles, dar până la un punct — de aspecte organizatorice, sesiunea fiind foarte slabă cu privire la proiectele inițiate de parlamentari. Nu înțelegem de ce actualii senatori și deputați nu vin în Parlament deja pregătiți cu câteva proiecte de lege documentate de la momentul anunțării deciziei de a candida până cânt sunt aleși. Mai ales în condițiile în care cea mai mare parte a membrilor staff-urilor senatorilor și deputaților este formată din persoane — colaboratori apropiați ai acestora. Birourile Parlamentare nu sunt promovate de parcă intenționat senatorii și deputații vor să ne transmită că, după alegeri, dialogul cu societatea nu mai este o prioritate. Mai ales Opoziția se putea pregăti mai bine cu o listă de proiecte de acte normative pentru a nu se mai rezuma la comunicate de presă/luări de poziție și critici punctuale pe proiectele coaliției de guvernare.
Președinții celor două Camere au tendința să absenteze de la a conduce lucrările plenului, lucru care are consecințe, în opinia Institutului pentru Politici Publice (IPP) asupra agravării disciplinei de prezență în cele două Camere. ‘Programul de lucru în sine încurajează chiulul’, consideră Directorul IPP — Adrian Moraru, care opinează că acesta trebuie schimbat cât mai repede. Având în vedere faptul că a început o nouă legislatură, o astfel de discuție și decizie de a modifica programul de lucru[2] trebuie să aibă loc urgent. Problema prezenței s-a cronicizat în Parlament, iar de rezolvarea acestui aspect sunt chemați să se ocupe chiar ‘marii absenți’ din conducerea Camerelor, ei înșiși fiind afectați de acest comportament în momente considerate importante politic — vezi votul asupra moțiunii Guvernului Grindeanu, când PSD a stat cu emoții asupra realizării cvorumului.
Transparența la nivelul Parlamentului trebuie practicată cu mai multă rigoare. Parlamentul clamează transparența dar, în momentele cheie (tensionate) când societatea civilă cere acces la lucrări acest drept este negat. Cu toate acestea, în această primă sesiune, prin comparații cu sesiuni similare din anterioarele legislaturi, se remarcă o apetență a parlamentarilor pentru colaborarea cu ONG, mai ales din sectorul social, foarte multe dezbateri și mese rotunde (nu neapărat concretizate în proiecte legislative) fiind organizate.
Informațiile despre activitatea comisiilor se accesează cu mare dificultate când Parlamentul dispune de toate resursele și know-how-ul pentru a le face disponibile. Inclusiv influențarea parlamentarilor de către grupuri de presiune se face în mod netransparent, IPP propunând printr-o scrisoare celor două Birouri Permanente să instituționalizeze Registrul Unic al Transparenței Intereselor (RUTI), extinzând actuala sferă de aplicabilitate de la Guvern și la Parlament. Această decizie coroborată cu o intensă mediatizare a modului privind consultarea cu societatea civila (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.lista?std=DZ la Camera Deputaților și https://senat.ro/LegiProiect.aspx Senatul României) pe care IPP și cele două Camere le-au făcut funcționale în 2013, ar contribui la un proces transparent și cât mai larg de consultare publică cu toate părțile interesate.
Ca și facilitate de accesare a informațiilor, între Cameră și Senat există diferențe uriașe, condițiile tehnice sunt fundamental diferite și, de aceea, reluăm apelul de uniformizare a staff-urilor tehnice între cele două Camere, cu o economie atât financiară internă, dar și de timp din partea cetățenilor.
În general, deși este una dintre instituțiile cu buget și expertiză de vârf (prin comparații cu alte instituții centrale), Parlamentul este rudimentar în folosirea tehnologiei pentru simplificare, comunicare eficientă și creșterea transparenței. Societatea s-a modernizat, se comunică online, pot fi afișate situații statistice pe orice mediu de stocare, doar Parlamentul nostru lucrează (uneori intenționat) cu creionul și hârtia pe care se pune întotdeauna decizia politică, inclusiv pentru consemnarea cererilor de concediu ale parlamentarilor. Facem un apel către conducerea Camerelor să redimensioneze structura gigantică de angajați și să investească mai mult în tehnologizare, uniformizând cele două Camere.
Procedura adoptării tacite nu trebuie abuzată, așa cum tinde să fie în prezent.
Procedura de audiere realizată de Comisiile parlamentare, în general, și de cele speciale, în particular (cum a fost cea care s-a constituit în această primă sesiune privind anchetarea unor activități referitoare la alegerile din 2009) deși reprezintă în fond un progres, tinde să intre în derizoriu datorită substanței anchetei și transformării acestui instrument într-un talk-show mutat din studiourile TV în Parlament. Atragem atenția că aceste comisii trebuie să fie constituite din oameni care caută adevărul, încearcă să identifice probleme legale ce trebuie corectate și în niciun caz de oameni nepregătiți care nu cunosc subiectul anchetei, pun întrebări fără legătură cu ancheta sau care au ca rol să umilească persoanele chemate la audieri. Astfel de scene, în care cei audiați sunt net superior pregătiți celor care le pun întrebări creează un imens de serviciu nu doar acestor parlamentari, dar și imaginii Parlamentului în ansamblu.
Prezentul material se constituie și într-un apel adresat parlamentarilor la începutul celei de a doua sesiuni din actualul mandat, experiența de monitorizare arătându-ne că deciziile de eficientizare/creștere a transparenței se iau (dacă există voință politică) la începutul unei Legislaturi.
Metodologia
Acest material este realizat prin folosirea datelor statistice, a informațiilor disponibile în paginile de internet ale celor două Camere ale Parlamentului României (www.cdep.ro și www.senat.ro). Ultima accesare s-a făcut în data de 23 august 2017. Au fost analizate și prelucrate statistic informații referitoare la toți deputații și senatorii, în legătură cu:
— Activitatea de legiferare (inițiative depuse, adoptate, adoptate tacit, tipurile de inițiative înregistrate etc);
— Activitatea comisiilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului;
— Numărul interpelărilor/întrebărilor adresate de către parlamentari Guvernului.
Anterioarele rapoarte de monitorizare ale IPP — Institutul făcând acest lucru periodic din anul 2005, de când a reușit introducerea procedurii de urmărire a prezenței/absențelor și a modului în care votează fiecare parlamentar asupra proiectele de acte normative — au fost accesate pentru informațiile comparate și pentru anumite concluzii.
Foto- oameni dezgustați: currentmedicalresearch.wordpress.com
