Keep Ringiering, herr Viorel (sau viceversa)!

Intr-adevar, suntem in asentimentul proaspatului, dar descurcaretului -coordonator- al si mai proaspatului cotidian -Evenimentul zilei-, ca -povestea- trebuie spusa – daca nu pana la capat – macar pe-aproape (iar povestile sa le lasam totusi copiilor). Autocritica nu e rea, dar nu aia de gazeta de perete, gen mai avem si lipsuri, dar in rest… Pentru ca am remarcat ca au fost strecurate (in ordinea primirii, nu-i asa?) printre e-mailurile cititorilor revoltati care au reactionat la -dezvaluirile- estivale care o infierau pe Monica Macovei si doua -explicatii obiective- pentru articolul incriminat, primite de la numitii -Baba- si -Anders-, care atrageau serios atentia ca: -Un politician vicios poate fi santajat foarte usor- si unde mai pui ca -Deja locuitorii din Costinesti barfesc pe tema asta de cateva zile bune-! Ei, deci iata ca parerile sunt (bine) impartite, publicul cititor este respectat in conformitate cu algoritmul -credibilitatii-, dar tinandu-se totusi cont si de -personalitatea- colectivului redactional (cenusa-n cap, bine, dar dupa o -analiza la rece-, ce cascheta noastra!). Totusi…

Dar pentru ca -povestile trebuie spuse pana la capat- sau, ma rog, fara sa omitem nici un amanunt, ne intrebam cum de-a scapat -lumii vii- de la -Evenimentul zilei- faptul ca intr-una din zile (sau nopti) proaspatul sediu a fost vizitat de o straveche -eminenta cenusie- a PSD, dupa ce in prealabil se -analizasera- mai la cald (pe o anume linie fierbinte) unele aspecte de politica interna care -tulbura aiurea apele-. Si macar sa dea publicitatii, pentru obiectivitate si in numele transparentei, ceva fragmente (sa nu pomenim de stenograma in casa… aluia) din convorbirile purtate in ultima vreme intre -administratia- si o parte a -corpului redactional- de la Bucuresti – pe de o parte – si -patronatul- elvetian sau de ce natie o fi – pe de alta parte.

Sau sa ni se -povesteasca- de ce au plecat in urma cu ceva vreme o serie de redactori de la acest ziar si de ce s-au intors -altii-, fara a ignora ideea de continuitate asigurata de faptul ca cineva continua sa-si publice periodic editorialele ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Cat despre -dezvaluirile- in sine -mirosite- de o abila domnisoara ziarista, credem ca -sursele- ei trebuie cautate nu pe litoral, ci chiar pe -aleile- de la Novo Parc via sos. Kiseleff! Si nu ea a cautat -sursele-, ci se pare ca -sursele- au -gasit-o- pe respectiva.

Adevarul (pardon de expresie!) e ca anumite cercuri (cam patratoase, ce-i drept) de politicieni si de afaceri – ba chiar si unii asa numiti sindicalisti (romani si ce-or mai fi) – au pus efectiv mana pe niste ziare cu tot cu trusturile lor, ziare care insa s-au mai -stilat- fata de vremurile mineriadelor feseniste (pardon, iliesciade) si servesc stapanul mai fin, dandu-si arama pe fata sau scapand mucii in fasole taman cand -opozitia- e pe val cu ceva sau cineva, iar interesul alora din -umbra- patronatului decide ca: acum e momentul sa le-o tragem! Dar numai -acum-. In restul anului sau chiar ani in sir, echidistanta, obiectivitatea, transparenta, profesionalismul baga la greu credibilitate.

Ba chiar mai -credibilitate- decat Papa!