La -urgenta-, birjar!?

O dilema framanta clasa politica, analistii, mass-media si asa-numitii simpli cetateni, si anume: trebuie sau nu sa-si dea demisia actualul premier Tariceanu, pentru a declansa procedura pentru organizarea de alegeri anticipate in toamna, in conditiile in care prioritatea momentului o reprezinta gestionarea urmarilor inundatiilor?! Si nici presedintele Traian Basescu nu e scutit de interogatii si dileme, precum cea rezultata dintr-o alta disputa, recte cea referitoare la necesitatea sau inoportunitatea declararii starii de urgenta ca raspuns la urmarile inundatiilor. Desi atat puterea, cat si opozitia isi sustin fiecare teza pe considerente umanitare, concluzia analistilor este ca ambele tabere sunt manate de interese politice.

Daca e sa consultam Constitutia si celelalte normative care vizeaza domeniul administratiei centrale si locale, vedem ca in cazul demisiei actualului premier si implicit a guvernului, competentele unui executiv de tranzitie si ale unui premier interimar nu sunt cu nimic mai prejos decat ale actualei echipe de la Palatul Victoria. Unele voci vorbesc despre oarecare diminuare a prestigiului reprezentantilor guvernului in teritoriu, respectiv al prefectilor, dar si al alesilor, adica primarii si consilierii, care, chipurile, nu ar mai avea aceeasi autoritate datorita nesigurantei scaunelului lor in perspectiva alegerilor anticipate si deci a unei eventuale schimbari de majoritate parlamentara. Dar aici este o oarecare contradictie, deoarece in situatie de urgenta, in urma unei calamitati naturale, nu autoritatea politica da tonul (ori teledonul!), ci necesitatile impuse de imprejurari, daca tot ne referim permanent la -oameni- si respingem politicianismul, nu!? Un guvern interimar ca cel condus de Stolojan in 1992 a rezolvat oarecum si o criza economica, financiara si a si pregatit alegerile generale. Pe de alta parte, de la Tariceanu se asteapta oarece consecventa decizionala, nu te poti juca de-a demisia si retragerea ei de prea multe ori la acest nivel, pentru ca treaba asta duce mai degraba la discreditarea partidului pe care-l reprezinti, decat a administratiei locale. Este cazul PNL, care a pornit ca o autoritate la formarea Aliantei D.A. cu democratii si acum – pe fapte sau numai pe vorbe, pe drept sau nu – se vede vioara a doua in coalitia guvernamentala. Oricum, zvonurile despre oarece lupte intestine pentru putere in PNL nu sunt chiar fara baza, si atunci cand mergi pe cartea alegerilor anticipate in speranta sporirii majoritatii parlamentare, e bine ca asemenea zvonuri si cauzele lor sa fie rapid stinse.

Cat despre chestia cu -starea de urgenta-, zice cineva ca se simtea in judetele calamitate nevoia unei -discipline militare-, iar pe de alta parte, un post de televiziune adanc ancorat in realitate a tot difuzat zilele astea imagini cu inundatiile din 1970 si cutremurul din 1977, asortate de -modul exemplar cum au fost gestionate urmarile lor- de Ceausescu si tovarasii de dictatura.

O fi necesara decretarea -starii de urgenta- pentru democratia romaneasca sau ar fi cazul sa vedem ce putem face s-o scoatem de la -urgenta-?!