Magarus de paza

Actuala putere politica a -beneficiat- – inca inainte de a fi aleasa in mod democratic, in noiembrie-decembrie 2004 – de critici si incercari de a introduce zazanie cu orice ocazie intre partenerii de coalitie, in special intre democrati si liberali, unii -lideri de opinie- si ciracii lor cautand cu lumanarea -neintelegeri- intre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu. O -alta parte a presei- decat cea stiuta de noi, intarita cu noi -aparitii-, s-a inhamat cu tot armamentul din dotare pentru a putea fi un cat mai vigilent -dulau de paza- al societatii, dar, deocamdata, nu reuseste sa apara decat ca un veritabil magar care ciuleste urechile la vocea patronului. Dar poate ca oamenilor le intrase in sange -razboiul- Iliescu – Nastase, la care atata au lucrat sa-l intretina, incat au simtit nevoia sa-si exerseze experienta si sa nu lase sa rugineasca logistica vizavi de un alt cuplu, care prea parea fericit, ca sa nu deranjeze niste -profund ingrijorati- de suferinta omului simplu si de drum lung. Niste complexati dom*le, vorba -liderilor de opinie- din fotbalul autohton.

Dupa retragerea lui Stolojan din cursa prezidentiala in 2004 si speculatiile de rigoare care anuntau deja -ruptura- dintre liberali si democrati pe motiv de manevre basesciene, vigilentii nostri au trecut la cautarea -verigilor slabe- din relatia Basescu – Tariceanu, pedaland pe -autoritarismul- omului de la Cotroceni vs. -slabiciunea si instabilitatea- liderului de la Palatul Victoria. Dar si pe -disensiunile- din interiorul partidului liberal, cat si pe cele -intrevazute- la democrati, ambele -crize- fiind puse in stransa legatura cu tendinta mult prea -populara- a unor -grupuri de interese- din cadrul celor doua partide care alcatuiesc Alianta D.A. Oricum, un subiect gras pentru magarii de paza ai democratiei. Intre timp s-a -descoperit- ca liberalilor nu le convine ca Basescu sa le dicteze ministrilor lor, iar democratii ar fi nemultumiti de algoritmul dupa care s-au impartit posturile in guvern. Mai nou, tema remanierii guvernamentale a fost intoarsa si ea de -paznici- pe toate fetele, nu dintr-o exagerata grija fata de soarta tarii si competenta ministrilor, ci tot ca sa dezvaluie -marile neintelegeri- din coalitia de guvernare si -amestecul abuziv- al presedintelui tarii in -viata interna a partidelor-. Ba chiar respectivii ingrijorati si-au facut publica spaima fata de perspectiva ivirii unui nou -dictator, a unui om providential, care ne va sugruma democratia-, mai ceva ca Ceausescu si Iliescu! Bravos! Cam infierbantate unele minti, nu?! Dar sa nu uitam ca deja e vara, si asta nu-i ca iarna.

Criza ostaticilor si inundatiile din unele zone ale Romaniei au constituit noi oportunitati de acuze exagerate la adresa Aliantei D.A. si a Cotrocenilor (poate pentru a echilibra hayssamarea -noului- PSD?!), in loc sa se analizeze cu argumente imprejurarile respective.

Sigur ca au existat si mai exista multe ezitari si secretomanii in legatura atat cu rapirea, cat si cu eliberarea jurnalistilor romani din Irak, ca autoritatile au cam politizat rapirea si eliberarea acestora in beneficii diferite, ca inundatiile au cam luat prin surprindere diferitele comisii pentru gestionarea situatiilor create de calamitati naturale, ca exista si o criza a medicamentelor compensate, dar astea sunt lucruri pana la urma normale in orice democratie. Si deloc in dictatura. Bineinteles ca, in functie de nivelul economic al unei tari, in functie de nivelul de trai al oamenilor, aceste intamplari sunt gestionate de autoritati mai bine sau mai rau si sunt receptate de populatie mai mult sau mai putin acut, ori pur si simplu nu au loc.

Cum Romania nu e -orice democratie-, sa luam ca -normale- toate aceste exagerari.