O zi superba de inceput de primavara nu poate decat sa creasca buna dispozitie a oamenilor, indiferent de problemele sau de grijile care-i apasa. In aceasta stare de spirit l-am gasit si pe Mihai Razvan Ungureanu, Emisarul Regional al Coordonatorului Pactului pentru Stabilitate. Chiar daca titulatura de pe cartea de vizita pare coplesitoare, Mihai Razvan Ungureanu este la fel de deschis si de comunicativ ca pe vremea cand era un -simplu- demnitar roman. Practic, doar o curte asfaltata il desparte pe Emisarul Pactului de vechiul sau loc de munca de la Ministerul de Externe, unde a invatat primii pasi in diplomatie sub bagheta lui Andrei Plesu. Venirea sa de la Iasi la Bucuresti, in 1998, la solicitarea lui Plesu, a dat nastere la o serie de speculatii pe marginea -proptelelor- pe care le are -un pusti de doar 30 de ani- numit in functia de secretar de stat la MAE, intr-un Guvern in care fiecare post era negociat la sange intre partenerii de coalitie. Relatia speciala cu Andrei Plesu, intemeiata la Colegiul -Noua Europa-, zecile de studii publicate, premiile nationale si internationale par sa-l fi impus pe -necunoscutul – Mihai Razvan Ungureanu intr-o functie pentru care se dadeau batalii aprige in coalitie.
Un mentor: Andrei Plesu…
– De ce ati dat curs invitatiei lui Andrei Plesu de a veni la Bucuresti si de a prelua functia de secretar de stat in MAE?
– In primul rand, din solidaritate cu efortul institutional dezinteresat al unui intelectual de cuprindere si audienta europene. Dl Prof. Plesu nu a investit numai timp sau idei in proiectele ce vizau fie -reconditionarea- reflexelor de actiune ale politicii noastre externe, fie restructurarea profunda a MAE, ci si incredere – repede transformata in capital administrativ – in cativa dintre tinerii al caror parcurs profesional i-a starnit interesul. Am avut onoarea sa ma numar printre acestia. N-am fost, insa, unicul. M-am alaturat unor camarazi de gandire, colegi in aspiratii si identitate spirituala. Iata, asadar, al doilea motiv: solidaritatea generationala. Al treilea motiv se cuvine amintit in soapta: pur si simplu am considerat ca, desi comoda, critica de pe margine, din penumbra catedrei, falsifica relatia cu realitatea. Ca sa o schimbi, trebuie sa evadezi din contemplatia caustica in actiune. Si am facut pasul, incercand sa fiu folositor.
– Regretati acest pas?
– Cine nu s-ar simti descurajat in fata unei provocari fara precedent, precum trecerea brusca de la universitate la minister? Am trecut prin momente mai grele, de exasperare sau de neputinta. Am trecut de ele, bravand sau incapatanandu-ma. Uneori, mi se livrau situatii inconfortabile sub titlu de -experienta-, iar eu, inca imatur, poate prea credul, acceptam si mergeam mai departe… In fine, marturisesc ca m-am gandit destul de des la -divortul- administrativ – conditie imediata a revenirii la identitatea academica, atat de draga mie. La greu, n-am vrut sa fiu las. Dar am invatat mult si multe. Cum sa regret?
… si o sansa: Bodo Hombach
Sfarsitul mandatului vechiului Guvern nu l-a aruncat pe Mihai Razvan Ungureanu inapoi in lumea universitara de la Iasi, de unde fusese -pescuit- de Plesu, ci i-a oferit acestuia o sansa poate nesperata de el in urma cu cativa ani. Bodo Hombach, fostul Coordonator al Pactului pentru Stabilitate, i-a oferit functia de Emisar Special pentru Europa de Sud-Est, pozitie pe care o ocupa de la inceputul lui 2001.
– Ce a facut pentru Romania Biroul Emisarului Special de cand ati inaugurat practic aceasta functie?
– Biroul are doua atributii esentiale: de reprezentare si reprezentativitate si de executie. El este reprezentativ pentru Secretariatul de la Bruxelles si raspunde la sarcinile configurate de Coordonatorul Special al Pactului, in colaborare cu Comisia Europeana. Biroul Emisarului Regional poate functiona si ca un generator de proiecte, propunand optiuni de cooperare regionala si fiind in acelasi timp un mediu corect de transmisie a -cererii- regionale catre Bruxelles, unde intalneste -oferta- financiara bilaterala, din partea tarilor donatoare majore, sau multilaterala, din partea organismelor financiare internationale. Nu in ultimul rand are si rol de oficiu PR, deoarece Pactul are evident nevoie de un surplus de prezenta publica pozitiva si credibila.
– Cate proiecte au demarat in acest an?
– Biroul Emisarului Regional nu alcatuieste liste nationale de proiecte, ci ajuta ca anumite proiecte sa fie indeplinite sau, mai curand, incearca sa realizeze conexiunea optima eficace dintre statele beneficiare, care au adoptat conduita colaborarii regionale, si posibilii donatori. Este, asadar, un mediator… De cand functionam, am incercat sa gasim un numitor comun al cooperarii in zona. Trebuie combatute frustrari identitare, inlaturate reziduuri culturale si istorice, oferind in schimb ajutor pentru performanta economica sau civica. Noi am incercat sa dam de inteles ca, in ciuda diferentelor, in ciuda varietatii culturale nebanuit de mari, exista un factor unic care anima majoritatea participantilor sud-est europeni la viata politica: integrarea euro-atlantica. Nu cunosc tara din sud-estul Europei care sa nu fie interesata sa devina membru al UE sau NATO.
500 milioane de dolari pentru Romania
– Care este castigul concret al tarii noastre in urma activitatii Pactului si a Biroului, in special?
– Romania este cea mai mare tara beneficiara a Pactului de Stabilitate. Ca si in 2000 sau 2001, anul 2002 va confirma aceasta concluzie, la nivelul aportului financiar posibil (granturi, imprumuturi externe in conditii onorabile, interes investitional direct). Romania este pe departe una dintre castigatoarele Pactului. Biroul a fost intr-o masura vizibila atent si la nevoile Romaniei, si la nevoile celorlalte tari din regiune. In urma Conferintei Regionale de la Bucuresti, din octombrie 2001, Romania are acces la o finantare care depaseste 500 milioane de dolari numai pentru proiecte de infrastructura. Multe dintre ele figureaza inca din 2000 pe lista de urgenta a Romaniei si au o temeinica motivatie regionala, fie ca e vorba de coridoare de transport sau de rezolvarea unor proiecte bilaterale de comunicatie intre diferite tari. Construirea autostrazii Bucuresti-Constanta, modernizarea soselei Bucuresti-Giurgiu au atras de doi ani atentia organismelor financiare internationale. In conditiile in care aceste proiecte au cale libera spre accesul la sumele girate de Pact, nu ne ramane decat sa asteptam optimisti realizarea lor fizica, pentru care sunt responsabile chiar autoritatile de resort. In total, Romania a prezentat un portofoliu de proiecte in valoare de aproape cinci miliarde de dolari. Insa trebuie trasata diferenta dintre intentie si punerea in practica; recunosc ca, macar in ceea ce priveste alcatuirea catalogului de proiecte, Romania a raspuns prompt si sigura pe pasii urmatori. Ne ramane sa-i vedem, tot asa cum speram ca vom avea candva acces la situatia actuala a implementarii proiectelor.
Puterea de la Chisinau isi iroseste toate -cecurile in alb- castigate pana acum. Includerea Moldovei intre membrii Pactului de Stabilitate a fost unul dintre succesele politice vizibile ale Biroului de la Bucuresti. Cu toate acestea, magnetul aderarii la principiile europene nu pare sa-i fi prins si pe comunistii lui Voronin, care traiesc inca cu nostalgia marelui imperiu de la rasarit. Chiar daca Emisarul Pactului, Mihai Razvan Ungureanu, priveste cu nostalgie catre zilele in care Moldova isi asuma valorile europene, el spera ca puterea de la Chisinau va reveni la sentimente mai bune fata de integrarea europeana.
– Poate Pactul sa ajute la solutionarea conflictului din Republica Moldova si sa reduca tensiunile dintre Bucuresti si Chisinau?
– Pe noi ne-a interesat ca Moldova sa ajunga membru cu drepturi depline al Pactului, din mai multe motive. Proiectul a pornit ca proiect romanesc, inca din 2000, si a ajuns apoi proiect asumat de Bruxelles. Pana la clipa aniversara, in mai 2001, noi am gandit acest demers ca reprezentand -combustibilul- de care avea nevoie Chisinaul pentru a putea intra in aceeasi cadenta cu Bucurestii, in urmarirea obiectivelor de integrare euro-atlantica. Era, totodata, o cale de a prelua Moldova in interiorul clubului de candidati, de tari interesate definitiv si activ de integrarea euro-atlantica. Era o posibilitate de a deschide inca o cale de comunicare directa intre Bruxelles si Chisinau. Acceptarea Moldovei in Pact nu s-a produs peste noapte, ci in urma unui delicat si insistent efort diplomatic, atent condus de Ministerul de Externe. In doi ani, Moldova ajunsese pe harta posibilei extinderi spre est a UE si devenise interesanta pentru UE. Evident ca, in urma acestui pas, Moldova a capatat gajuri de credibilitate sporita, -cecuri in alb-, pe care acum le iroseste nesabuit unul cate unul.
– Putem vorbi de un esec al Pactului in cazul Moldovei?
– Eu cred ca putem vorbi mai curand de o vizibila reticenta a Chisinaului de a se conforma angajamentelor ce se deduc din participarea la activitatile Pactului. Va readuc aminte ca Pactul nu inseamna doar proiecte si bani, ci asumarea unui set de principii general-moral europene, apte sa regleze dinamica politica interna, de aplicarea carora depind statura europeana, identitatea democratica a Moldovei. Moldova s-a angajat in mod direct sa respecte Carta libertatii de exprimare, pe care membrii Pactului de Stabilitate, in cadrul Mesei 1 de lucru, au votat-o ca document de conduita politica interna, s-a angajat sa respecte drepturile omului si sa fie scrupuloasa in respectarea libertatilor constitutionale. Republicii Moldova i s-a propus sa devina copresedinte la Masa 3 de lucru, in partea a doua a acestui an, preocupandu-se tehnic, nu doar retoric, de combaterea crimei organizate, a traficului de armament, a coruptiei. Moldova sufera dureros din pricina crampelor prin care trece democratia. Ne punem pe drept cuvant intrebarea daca isi mai adjudeca un comportament politic de esenta democratica.
– Cum comentati ultimele evenimente de la Chisinau, si ma refer aici la expulzarea atasatului militar roman si la consecintele acestei actiuni?
– Nu vedem beneficiile imediate pe care Chisinaul le-ar obtine aplicand o asemenea politica fata de un vecin onest si sigur. Credem ca este un gest pripit, care nu denota fermitate, ci teama de vointa populara. Nu pot sa nu remarc faptul ca am fi preferat ca atari acte de vointa sa fi fost exercitate in circumstante justificatoare, implicand factorii care in realitate atenteaza la suveranitatea Republicii Moldova.
– Pactul are instrumente pentru a aduce Moldova pe calea cea dreapta?
– Noi semnalam atent, de cate ori este nevoie, si transmitem semnale ferme despre deteriorarea situatiei la Chisinau si in Moldova, avertizand asupra potentialului conflictogen al situatiei.
– In conditiile in care Voronin spunea, in urma cu cateva zile, ca singura lor speranta e Rusia, de ce credeti ca pe comunistii moldoveni i-ar interesa parerea Bruxelles-ului?
– Suntem pusi in situatia delicata de a judeca declaratii fundamental diferite, opuse in sens, produse in contexte politice diverse. Pana ne convingem carei variante retorice ii corespunde adevarul sau strategia politica de substanta, inca ne uitam amical spre Chisinau. Speram ca asteptarea noastra sa nu fie inselata, iar investitia de incredere inutila.
– Poate afecta aceasta criza aderarea Romaniei la NATO?
– Aderarea la NATO implica exclusiv efortul fiecarui candidat in parte. Romania a dovedit, in repetate randuri, ca este sincer interesata ca relatiile cu vecinii sa se amplifice in sensul beneficiului mutual. Se stie, totodata, ca Bucurestii au rezervat Moldovei un tratament privilegiat, cu motivatie generoasa. Buna relatie cu partenerii proximi conteaza, pentru Bruxelles, ca argument al stabilitatii regionale.
– Anul 2002 se afla, din punct de vedere politic pentru Romania, sub semnul summit-ului de la Praga, care va decide viitorii membri ai Aliantei. Cum poate Pactul sa ajute aceste eforturi ale Romaniei?
– Pactul insusi e un exercitiu preliminar integrarii euro-atlantice. A exersa conduita regionala in cadrul Pactului e acelasi lucru cu a exersa o conduita de colaborare in cadrul unor solidaritati mai mari, de felul UE, NATO. Deci, pana la urma, a te dovedi activ in cadrul Pactului e o buna garantie ca poti fi activ si in cadrul UE sau NATO ca membru de drept. In Masa 3 de lucru a Pactului exista doua sectiuni: una se ocupa de justitie si afaceri interne, iar cealalta, de securitate regionala. In special, in aceasta a doua sectiune am sprijinit si sprijinim puternic desfasurarea unor proiecte care sa faciliteze reforma fortelor armate in Romania si Bulgaria.
– De unde au venit banii pentru aceste proiecte?
– Banca Mondiala, prin intermediul Pactului de Stabilitate, este un partener activ si foarte prezent. Proiectele se desfasoara in continuare; suntem interesati de reconversia profesionala a cadrelor militare disponibilizate, de reconversia bazelor militare dezafectate in centre de training profesional etc… De asemenea, incercam sa dirijam atentia Pactului pe finantarea necesitatilor imediate a formulelor de cooperare militara regionala, de tip SEEBRIG.
-Intre un mariaj politic si biblioteca mea, acum aleg biblioteca-
Desi au existat tentatii politice la vremea cand era secretar de stat in MAE, Mihai Razvan Ungureanu nu a raspuns cantecului sirenei. Deocamdata. Zvonurile privind implicarea lui in politica damboviteana au aparut deja, cu toate ca mai sunt mai bine de doi ani pana la viitoarele alegeri. Speculatiile privind apropierea sa de cercul fostului presedinte Emil Constantinescu nu fac altceva decat sa aduca un zambet intrebator pe chipul lui Ungureanu: -Nu am fost implicat sau sustinut de nici un partid si de nici o formatiune politica-, continua el sa sustina, convins ca aceste declaratii, chiar daca sunt ferme, nu pot pune capat zvonurilor, care, pentru moment, il amuza.
– Cat mai aveti din mandatul incredintat de Coordonatorul Pactului?
– O data infiintata institutia si configurata la Bucuresti, ne concentram astazi asupra recalibrarii ei intr-o formula confortabila pentru interesele de prezenta ale tuturor partenerilor regionali, asigurand reprezentarea proportionala a tuturor statelor beneficiare, in asa fel incat Biroul Emisarului Regional sa capete audienta si profil marite in regiune. Ne intereseaza sa existe un reprezentant regional in apropierea deciziei politice, care sa sustina, la timpul potrivit, asteptarile noastre, livrand comisiei si secretariatului sugestii de aplicare a strategiilor UE si NATO, menite sa reabiliteze regiunea.
– Acest lucru presupune si mutarea Biroului?
– Nu neaparat. Consideram totusi ca, o data infiintat la Bucuresti, BER poate foarte bine functiona de aici, conducerea lui fiind asigurata prin rotatie de reprezentanti ai statelor din regiune.
– Exista un mandat?
– Nu, abia acum regandim fiziologia Biroului in termenii mandatului politic regional, ai prezentei personale limitate in timp. Noi incercam sa judecam intr-o logica de oportunitate, ferindu-ne sa fortam increderea amicilor nostri, astfel incat consensul sa fie intrunit si in termeni tehnici.
– Ce veti face dupa aceea? Va tenteaza politica romaneasca?
– Indiferent de viitor, imi voi scrie cartile si voi preda.
– Nu exista nici un interes pentru politica?
– Politica in sine constituie o tentatie, dar nu ma atrage inregimentarea politica. Intre un mariaj partinic, de circumstanta si gratuit, si biblioteca mea, in clipa de fata aleg biblioteca.
