Să nu credeți că Florentina Nichita a divorțat de primarul Iașului fără să-și pună poalele-n cap. „Doamna” e profesoară de Agricultură la Liceul Agricol Iași (Colegiului Agricol si Industrie Alimentara „Vasile Adamachi”). Dar la divorțul din 2013, a uitat că e dascăl și s-a dezlănțuit în presă despre relația extraconjugală a primarului cu Denisa Ionașcu, subalterna acestuia:
„Am început să-i bănuiesc înca din 2004. Mi s-a părut mie ceva nepotrivit. Asta până într-o zi, când o prietena mi-a spus că i-a văzut la motel (…) pe la 12 noaptea. Şi mergeau la braţ. Într-o seară a venit cu camaşa murdară de ruj. Nici măcar nu avea bunul simţ să facă un duş. Mirosea a sex”, povestea Florentina Nichita pentru BZI în 2011.
Dacă mă gândesc la profesoarele mele, sunt convins că acestea nu ar fi recunoscut vreodată „mirosul de sex”. E drept că dumnealor predau matematica, fizica, chimie, limba română, geografie. Nu toate tehnicienele pot fi cu adevărat profesoare chiar dacă elevii li se adresează cu acest apelativ.
Geloasă foc și supărată că soţul şi-a bătut joc de cei 30 de ani de căsnicie, Florentina Nichita a povestit presei şi despre conturile ascunse ale primarului, în care s-ar afla 20 de milioane de euro. Presa locală scrie că banii ar proveni din şpăgile cerute pentru eliberarea autorizaţiilor de construcţie. Aoleu!
De ce or fi divorțat cei doi că se potriveau perfect:
ea geloasă, el gelos;
ea răzbunătoare, el răzbunător;
ea penibilă, el penibil și tot așa.
La final îi dedicăm o poezie primarului Nichita care i se potrivește mănușă pentru relația lui cu Adina Samson.
De of şi de aoleu de Marin Sorescu
Floare naltă, floare neagră,
Nu ţi-am spus, fă, că-mi eşti dragă?
C-o să fur din cer cinci stele
Să-ţi fac salbă de mărgele?
Şi mă lăudam că eu
Îl caftesc pe Dumnezeu,
De s-o pune-n drumul meu…
Nu-mi spuneai tu – ştiu, ca azi –
Când săream peste-un pârleaz,
Că de drag ce îţi sunt eu
O să mori de gâtul meu?
Şi-a venit un barbugiu,
Of, un fante de gagiu,
Din Obor, sau mai de sus,
Te-a chemat şi tu…te-ai dus!
Şi-ncă n-ar fi fost nimic,
Dacă nu mi-ai fi manglit
Punga mea cu bani fişic!
Stăteam noaptea amândoi,
Bibilică, bibiloi,
Ningea lună peste noi.
Eu credeam că mă iubeai,
Dară tu mă sărutai,
C-o mână mă mângâiai,
Cu alta cotrobăiai.
Boarfo! Nu ţi-am zis şucar
Să bagi mâna-n buzunar?
Cum putut-ai să te-nduri
Să mă-nşeli şi să mă furi?
C-am spoit un an tingiri
Pe la feţele subţiri,
Şi-am trăit prin mahala
Doar cu praz şi ciulama,
Ca să-ţi cumpăr ţie, ţie
Rochie de cununie,
Să-ţi fac degetu-nflorat
C-o piatră de matostat.
Şi tu, uite cum te ţîi
De cuvântul ăl dintâi!
Bine, dragă, îţi mersi!
Să mă-nşele o lămâie!
Da’ şi eu fusei tămâie!
Că puteam şi eu încai
Să fiu craiul ăl mai crai
Şi să huzuresc ca-n rai.
…Da’ acum am rămas bleg,
Amărât şi plin de jeg,
Ca nărojii ăi mai mari:
Nici gagică, nici piştari!
