A prevedea cum se va desfăşura pe diverse planuri viitorul, a reprezentat întotdeauna şi reprezintă şi astăzi, o veritabilă pasiune omenească. Nu este vorba însă numai de preocupări care înfierbântă imaginaţia ci, cel puţin la nivelul oamenilor de stat, de modelarea comportamentului prezent în funcţie de ceeace ne-ar putea rezerva viitorul.
Previziunile majore realizate dealungul veacurilor, începând cu Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, mergând apoi la Nostradamus, Karl Marx şi la o multitudine de lucrări contemporane, se caracterizează în general în viziuni preremptorii asupra viitorului. Previziunile la care mă refer, nu iau în calcul variante posibile şi probabilităţile acestora de realizare . Realitatea însă, este mult prea complexă pentru a putea fi descrisă cu certitudine şi în mod determinist privind viitorul.
O abordare realmente ştiinţifică a acestor probleme, cu implicaţii fundamentale privind comportamentul prezent al oamenilor, ar trebui să detaileze previziunile pe multiple variante posibile, cu eventuale estimări a celor mai probabile.
În cele ce urmează, vă propunem a schiţa o metodologie posibilă de abordare ştiinţifică de abordare a previziunilor la nivel global.
Lumea contemporană este mult prea mare şi complexă pentru a face previziuni globale nediferenţiate. Ar trebui în primul rând, fixate principalele centre de importanţă decizională majore pe plan mondial. Apoi, pentru fiecare centru în parte, să se identifice câteva variante posibile în evoluţia pe perioada viitoare luată în considerare.
Teoretic vorbind, se pot corobora variantele fixate pentru a defini o multitudine de soluţii posibile în prognoza pentru viitor. Unele soluţii pot fi eliminate ca fiind foarte puţin probabile dar oricum, mai rămân altele, foarte numeroase.
Cu titlu de exemplificare, vom lua în considerare pentru următorii 50 de ani, următoarele 10 centre decizionale de importanţă majoră :
-
SUA + CANADA;
-
AMERICA LATINA ;
-
EUROPA ;
-
VATICAN ;
-
RUSIA ;
-
ISRAELUL + ORIENTUL APROPIAT ŞI MIJLOCIU ;
-
CHINA + COREEA DE NORD ;
-
INDIA ;
-
JAPONIA, COREEA DE SUD, „TIGRII” ASIEI DE SUD EST ŞI AUSTRALIA ;
-
AFRICA ;
Stabilirea acestor centre este evident marcată de subiectivism şi acest fapt va influenţa definirea previziunilor. Pentru fiecare centru de decizie, se vor nominaliza câteva variante previzionale estimate ca fiind posibile. Astfel:
Pentru centrul A (SUA +CANADA), se pot prevedea următoarele variante :
A 1. SUA rămân cea mai importantă putere mondială cu implicare majoră în politica internaţională, reuşind să evite o conflagraţie nucleară;
A 2. SUA promovează o politică relativ izolaţionistă protecţionistă, în sensul celor propuse de Donald Trump .
Pentru centrul B ( America Latină), se pot schiţa deasemeni 2 variante:
B 1. Dezvoltare economică importantă coroborată cu progrese social- culturale ;
B 2 . Dezvoltare economică, dar stagnare pe plan social-cultural;
Avânt în vedere limitele prezentului articol, voi mai prezenta doar variantele de luat în considerare pentru Europa.
Centrul C ( Europa) :
C 1. Consolidare instituţională, economică şi politică a relaţiilor dintre cele 28 de state membre UE ; astfel, Europa devine după SUA , a 2-a mare entitate statală internaţionalâ ;
C 2. Progrese modeste pe linia consolidării Europene, cu continuarea dependenţei politico- economice de Rusia, precum şi existenţa unor diferenţe substanţiale între cei 28 de membri;
C 3. UE rămâne o entitate mai mult formală, puternic dependentă de influenţele Rusiei şi de afluxul emigranţilor din ţările musulmane .
Construcţia variantelor previzionale la nivel global se va realiza combinând câte una din variantele celor 10 centre decizionale cu toate variantele celorlalte 9. Vor rezulta o multitudine de variante previzionale , reprezentând fiecare dintre ele, o soluţie posibilă a prognozei pentru următorii 50 de ani. Fiecare variantă trebuie analizată eliminându-le pe cele care cuprind incompatibilităţi şi deci trebuiesc eliminate. De exemplu, o variantă care ar include rămânerea SUA ca lider al entităţilor statale împreună cu cea care conferă Chinei această stare, pare a cuprinde o incompatibilitate şi deci trebuie eliminată.
Chiar dupâ eliminarea celor incompatibile, rămân numeroase variante previzionale la nivel global. Acestea reprezintă o soluţie ştiinţifică a mecanismului previzional pentru o perioadă determinată .
România, ca membră a UE şi NATO, ar trebui să urmeze în linii mari destinul lumii occidentale. Acesta are particularităţile sale pentru următorii 50 de ani, iar în cele ce urmează, îmi propun să le schiţez.
Varianta R 1. o dezvoltare social politică şi culturală susţinută , care conduce la un progres continuu în următoarele decenii. În felul acesta, se vor diminua considerabil diferenţele de dezvoltare faţă de ţările occidentale avansate .
Varianta R 2 : o dezvoltare modestă care, deşi există un oarecare progres, diferenţele faţă de ţările Occidentale se menţin.
Varianta R 3 : bascularea în zona de influenţă rusă , cu efecte nocive pe toate planurile în ceeace priveşte dezvoltarea ţării noastre.
Cu toate evenimentele defavorabile recente, îmi place să cred că destinul ţării noastre, va fi cel descris în varianta R 1.
Într-un limbaj asemănător celui folosit de Nostradamus, s-ar spune : „ Grădina Maicii Domnului, va înflori” !
Dr. Gh. Boldur-Latescu este profesor universitar emerit și fost detinut politic anticomunist
