Urmașii PCR, membrii coaliției de guvernare PSD-ALDE nu iubesc intelectualii. De aceea medicii și profesorii au cele mai mici salarii dintre bugetari. După ce au oferit salarii nesimițite autorităților locale, acum e rândul agențiilor din subordinea ministerelor. Parlamentul a validat un deputat PSD, Dumitru Chiriță, fost electrician la IDEB să ocupe funcția de președinte ANRE.
Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Energie, instituţia care stabileşte preţurile pentru români la electricitate, gaze şi agent termic, cheltuiește anual cu salariile 57 de milioane de lei, pentru 280 de angajaţi, rezultând o medie de 17.000 de lei lunar brut, adică peste 11.000 de lei net. Autoritatea se autofinanţează din taxele şi tarifele pe care le impune pentru activităţi în domeniul energiei. Bugetul instituţiei este aprobat de Parlament.
Defalcat, fondul salarial al angajaţilor ANRE pentru 2017 arată 39 de milioane de lei pentru „salarii de bază“, 3,45 milioane de lei „indemnizaţie de conducere“, 8,1 milioane de lei „spor de conducere“, „fond de premiere trimestrial“ de 2,75 milioane de lei sau „indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii, de 2,2 milioane de lei“. Pe lângă aceste sume, angajaţii vor mai primi şi tichete de masă şi tichete de vacanţă, în valoare de 3,3 milioane de lei.
Referindu-se la angajaţii ANRE, fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu, în prezent consultant Deloitte, preciza că „sunt circa 300, însă doar 30 lucrează în realitate, restul fiind prieteni de pe la partid care au lipit afișe“.
Cele 5 legi ale prostiei SUNT;
1.Prima lege a prostiei Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
2. A doua lege a prostiei Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
3. Legea a treia a prostiei Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii autorului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el.
4. A patra lege a prostiei Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.
5. A cincea legea a prostiei, Prostul e cel mai periculos tip de personalitate. Dar trebuie de specificat ce anume îl face pe un prost periculos. Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional. Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cît mai mult câștig, cu toate că nu e suficient de deștept ca să câștige singur. Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare. Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti. Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională. Despre asta a scris Schiller: „Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.
Prostul e mai periculos decât infractorul. Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect: o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i e nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă. Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat ȋn țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii încalcă mereu legile. Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie. Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții. Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți. Această schimbare cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor și toată țara se duce de râpă.