Opozitie! Care Opozitie?, se mira deunazi cineva. Mi-am zis ca e buna ca replica. Buna de tot. Chiar asa, care opozitie? In anno domini 2001 care va sa zica, opozitia nu se vede prin tara aia denumita Romania. Face deocamdata figuratie, ne tine de vorba, gesticuleaza. Dar atat. Politica fac altii. Inteleg ca alegerile din noiembrie-decembrie i-au lasat o amintire trista. Cand spun opozitie, nu ma refer aici la C.V. Tudor & Compania.Vom scrie cu alt prilej. Avem in vedere doar partidele care au fost la guvernare.
Democrati au bascultat vechea conducere, l-au sanctionat pe Petre Roman pentru contraperformanta. Aici, totul a decurs invers ca la PNTCD. Cu ceva decenta, mai tinereste, mai frust. Roman s-a retras, vag mahnit, undeva in peisaj. Sub conducerea lui Basescu, PD urca incet, dar sigur in sondaje. PD ramane un one-man-show. Seful de orchestra a fost inlocuit, dar formula ramane aceeasi. Inca nu se vede echipa, daca exista vreuna, in spatele noului lider maximo. Sigur, Basescu este astazi mult mai popular decat Roman. Priza lui la lume este un dat incontestabil al partidului, atuul lui principal. Inseamna foarte mult pe piata politica sa ai un lider charismatic, capabil sa adune voturi. Ma intreb insa daca reteta asta ajunge pentru un partid care vrea sa obtina circa 25% in 2004? Nu cred ca Basescu poate razbi fara o echipa redutabila in jur. Ea are menirea de a transforma simpatiile in voturi. Altfel, noua formula a PD va ramane un foc de paie. E de vazut ce se va intampla.
PNL nu prea se vede. Liberalii s-au aruncat in opozitie fara sa le vina sa creada ca au pierdut puterea. Altora li s-a intamplat mai rau. Oricum, liberalii au incercat sa se imbete cu fantasma ca ar mai avea un rol de jucat. Sub efectul fantasmelor, au semnat un pact aiurea cu ex-PDSR. Nu s-au ales cu nimic. Au si pierdut din credibilitate. Dupa un rezultat mediocru in alegeri, era de asteptat ca PNL sa aiba o atitudine radicala in Opozitie. Dupa ce a debutat cu stangul in noul rol, a reusit cu chiu-cu vai sa isi repare greseala. Dar, surpriza, dupa acest moment, a disparut de pe scena politica. Liberalii fac o frumoasa figuratie. Tin seminarii, dau declaratii in conferinte de presa. Dar atat. Nu li se aude gurita in Parlament. Valeriu Stoica pare ca nu stie ce are de facut. El pare mai atent la situatia din partid, pe care il tot asaza ca pe niste cuburi de copii. Stoica este un excelent om de partid, un perfect secretar general. Nu este insa un lider politic propriu-zis. El ignora pur si simplu realitatea din afara PNL. Ignora trendurile din societatea romaneasca, nu observa care dintre ele l-ar putea ajuta. In plus, are un talent rar de a se inconjura de oameni slabi, yesman-i. Asta nu duce nicaieri. E o reteta sigura de a pierde. Care este, de fapt, tinta PNL? El trebuie pana in 2004 sa poata rivaliza in alegeri cu PSD. Nu am impresia ca la varful PNL este clar acest lucru. Dupa congres, liderii acestui partid s-au imprastiat care incotro. In mijlocul unui mic stat major, Stoica se ocupa de lucruri minore, de ciorovaielile din partid etc. Cine nu face sluj este trimis la plimbare. Cert este ca partidul nu se vede, nu e in fata sa mobilizeze opozitia. Daca asa isi imagineaza cineva ca PNL se va impune, se insala amarnic. Politica este creata de evenimente, la fel curentele intr-o societate, optiunile ei. Tactica PNL e una de asteptare, pe ideea falsa ca timpul aranjeaza singur lucrurile. E un joc pierdut dinainte.
Taranistii nu au inteles lectia pierderii alegerilor. Despre ei am scris destul. Se sfasie intre ei facand un circ grozav. Pentru ei, caderea a fost fara plasa. S-au zdrobit de sol dupa inaltimea ametitoare a puterii. Nu si-au revenit dupa soc. Altadata as fi spus, mai au timp. Nu mai au.
Opozitie! Care Opozitie?… Bine zis. E groggy. Inca nedezmeticita si lipsita de obiectul muncii. Ar fi ragaz bun pentru reconstructie, pentru crearea unei noi oferte politice. Pentru a scoate figuri noi in prim-plan. Dar…
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane