După ce în luna septembrie parlamentarii, miniştrii, preşedintele ţării, şefii de parchete sau instanţe, dar şi multe alte persoane din posturi importante, numite „persoane expuse politic”, au fost exceptate de la legea care ar trebui să le monitorizeze mai atent tranzacţiile şi relaţiile de afaceri, pe motiv că sunt „categorie-ţintă” pentru organele de anchetă, politicienii români au decis asimilarea ONG-urilor cu serviciile de jocuri de noroc.
Organizaţia Salvaţi Copiii solicită Parlamentului României să nu voteze în forma actuală art. 3 (2) lit. c) al proiectului de lege pentru combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului care asimilează asociaţiile şi fundaţiile cu societăţile comerciale ori serviciile de jocuri de noroc.
Salvaţi Copiii a trimis scrisori membrilor Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi pentru a atrage atenţia asupra traducerii necorespunzătoare a termenului de „beneficial owner” din versiunea în limba angleză a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului. Această preluare eronată a condus la instituirea unei obligaţii pentru asociaţii şi fundaţii de a comunica anual Ministerului Justiţiei datele de identificare ale tuturor beneficiarilor acestora.
Definiţia „beneficiarului real” din proiectul de lege include, alături de deţinătorii de acţiuni ai societăţilor comerciale şi ai unor poziţii de conducere în structura acestora, şi „persoanele fizice sau, în cazul în care acestea nu au fost identificate, categoria de persoane fizice în al căror interes principal asociaţia sau fundaţia a fost înfiinţată sau funcţionează”, adică beneficiarii lor sociali – copii, bătrâni, tineri, victime ale abuzului şi exploatării etc. Prin folosirea termenului de „beneficial owner”, Directiva (UE) 2015/849 nu vizează organizaţiile neguvernamentale, deoarece acestea nu au un scop lucrativ, iar persoanele fizice cărora li se adresează nu primesc beneficii financiare în accepţiunea economică a Directivei şi nici nu deţin parte din activele unei asociaţii sau fundaţii, ori din drepturile de vot ale organelor de conducere. Dacă aceasta ar fi fost intenţia Parlamentului European, referirea directă, limpede, la organizaţiile neguvernamentale ar fi fost, fără îndoială, inclusă în textul Directivei, prin introducerea în enumerarea beneficiarilor a termenilor uzitaţi de-a lungul timpului de către instituţiile Uniunii Europene: „private organizations”, „non-profit organizations”, „nongovernmental organizations” ori „associations”.
Organizaţia Salvaţi Copiii cere parlamentarilor români să aibă în vedere faptul că unicul scop al Legii pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului este instituirea unui cadru naţional de prevenire şi combatere a acestor fapte, eficient şi reactiv. Prin extinderea nemăsurată a categoriei de persoane fizice ale căror date de identificare vor fi continuu raportate, impactul asociaţiilor şi fundaţiilor asupra creşterii nivelului de bunăstare şi protecţie a copiilor şi adulţilor aflaţi în grija lor va fi în mod serios afectat, iar activităţile instituţiilor care au sarcina protecţiei societăţii împotriva fenomenului de spălare de bani şi de împiedicare a actelor teroriste vor fi împovărate cu responsabilităţi care nu servesc scopului legii.
Atingerea scopului declarat al legii nu va fi asigurată prin crearea de liste cu identitatea a zeci de mii de beneficiari (copii, părinţi, cadre didactice ori asistenţi sociali, în cazul organizaţiei Salvaţi Copiii). Măsurile de prevenire a riscurilor de spălare de bani ori finanţare a terorismului nu ar trebui să vizeze aceste persoane, caracterizate mai degrabă prin vulnerabilităţi sociale, medicale ori educaţionale, motivul prezenţei lor în sfera de atenţie a unei organizaţii neguvernamentale fiind exclusiv problemele cu care se confruntă şi necesitatea acoperirii nevoilor lor. Comparând beneficiarii reali propuşi de lege, ne întrebăm care a fost raţionamentul pentru care un nou-născut, identificat, să presupunem, încă din momentul planificării intervenţiei medicale a unei organizaţii neguvernamentale, ar putea constitui un risc (de comitere a unei fapte de spălare de bani ori de terorism) mai mare decât deţinătorul a mai puţin de 25% din capitalul unei persoane juridice înregistrată la registrul comerţului. În primul caz, raportarea identităţii copilului se impune, în al doilea caz, nu, deoarece doar deţinătorii a mai mult de 25% din acţiunile unei societăţi comerciale sunt avuţi în vedere la raportare.
Organizaţia Salvaţi Copiii desfăşoară activităţi medicale, socio-educaţionale ori de protecţie, anual, pentru cel puţin 80.000 de copii, o bună parte dintre aceştia fiind identificabili anterior sau în cursul intervenţiei, ceea ce înseamnă, conform proiectului de lege, că toţi coordonatorii de programe vor trebui să întocmească evidenţe cu datele acestora de identitate şi să le comunice Ministerului Justiţiei, la începutul fiecărui an.
De asemenea, ori de câte ori intervine o modificare privind datele de identitate ale beneficiarului real, vom avea obligaţia de a comunica Ministerului Justiţiei aceste modificări în identitatea beneficiarului real (inclusiv schimbarea de domiciliu), în vederea înregistrării actualizării evidenţei privind beneficiarii noştri reali. Însă, Salvaţi Copiii nu va avea resursele necesare, financiare şi de timp pentru a adopta toate măsurile necesare pentru a verifica identitatea lor şi pentru a avea certitudinea că deţin elementele de identitate ale beneficiarilor. Nerespectarea obligaţiei conduce, înţelegem, la dizvolvarea organizaţiei, o sancţiune extremă cu efecte sociale disproporţionate pe care nu şi le doreşte nimeni, nici beneficiarii noştri, nici partenerii instituţionali, printre care se numără inclusiv Guvernul României prin toate structurile sale, şi multe dintre autorităţile locale.
„Organizaţiile neguvernamentale sunt parteneri ai statului, atunci când vine vorba despre mecanisme de protecţie a societăţii şi de garantare reală a drepturilor civice. De aceea, solicităm autorităţilor statului să lucreze în parteneriat cu noi şi respectând toate principiile democratice. Premisa de rea-credinţă care se aplică acum ONG-urilor este una nefuncţională şi care va afecta chiar miza demersului, aceea de a combate spălarea banilor şi finanţarea terorismului”, a declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România.
În majoritatea Statelor Membre ale Uniunii Europene, asociaţiile şi fundaţiile sunt excluse de la obligaţia de raportare a beneficiarilor. În acest sens, analiza Salvaţi Copiii a inclus următoarele ţări:
Franţa. În legislaţia franceză, asociaţiile ori fundaţiile nu sunt incluse în textul de lege, nici în ceea ce priveşte reprezentanţii sau membrii organelor lor de conducere. Singurele excepţii sunt doar acele organizaţii non-profit care, pentru anumiţi beneficiari emit obligaţii, rambursabile ori nu, adică drepturi de creanţă. Situaţiile de acest tip reprezintă mai puţin de 5% din totalul organizaţiilor active din această ţară. Chiar şi în aceste cazuri, există o sigură persoană de declarat, şi anume reprezentantul legal al organizaţiei.
Suedia. Deşi fundaţiile sunt enumerate printre persoanele juridice obligate de a raporta, înregistrarea este limitată la persoanele care exercită controlul asupra entităţii şi la beneficiarul sau cercul de beneficiari cu condiţia ca aceştia să fi fost identificaţi şi declaraţi ca recipienţi unici ai activităţilor fundaţiei încă din momentul constituirii ei. În ceea ce priveşte asociaţiile non-profit, acestea sunt scutite de obligaţia de raportare.
Austria. Folosind înţelesul adecvat al termenului de „beneficial owner”, prin „Wirtschaftliche Eigentumer”, adică „proprietar economic”, legislaţia austriacă exclude beneficiarii asociaţiilor şi fundaţiilor, păstrând în obligaţia de raportare membrii organelor de conducere sau persoanele care exercită un control asupra resurselor financiare ale acestora.
Croaţia. Similar Austriei, beneficiarii sociali ai asociaţiilor ori fundaţiilor nu trebuie declaraţi.
Danemarca. Asociaţiile care nu desfăşoară activităţi economice nu sunt vizate de legislaţia de transpunere a Directivei 2014/849.
Germania. Legislaţia germană precizează că, în cazurile în care nu a fost desemnat în mod expres unul sau mai mulţi beneficiari economici, astfel încât natura şi cuantumul beneficiului economic să poată fi precizate la înregistrare, asociaţiile şi fundaţiile vor raporta doar datele de identitate ale membrilor organelor de conducere.
Finlanda. Asociaţiile, cultele religioase şi fundaţiile sunt obligate să înregistreze doar membrii organelor de conducere şi de reprezentare.
Ungaria. În cazul fundaţiilor, persoanele care intră în categoria beneficiarilor sunt persoanele care deţin 25% sau mai mult din fondul alocat, persoanele care reprezintă sau controlează mai mult de 25% din fond. Asociaţiile nu sunt vizate de actele normative de transpunere a Directive 2015/849.
Polonia. Beneficiarii sociali nu sunt vizaţi de reglementările legale.
Salvaţi Copiii, asociaţie de utilitate publică având ca misiune respectarea şi promovarea drepturilor copilului, consideră că proiectul de lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, aflat în dezbaterea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, conţine reglementări excesive pentru organizaţiile neguvernamentale. De aceea, ţinând seama de argumentele prezentate mai sus, organizaţia Salvaţi Copiii solicită eliminarea integrală a punctului 4 al art. 3 paragraf 2, litera c) care impune asociaţiilor şi fundaţiilor comunicarea datelor de identificare ale beneficiarilor lor: „persoanele fizice sau, în cazul în care acestea nu au fost identificate, categoria de persoane fizice în al căror interes principal asociaţia sau fundaţia a fost înfiinţată sau funcţionează”.
