Parlamentarii noștri au mințile foarte odihnite. Ieri s-a votat o nouă lege, pe lângă cea care obligă spitalele să aibă personal de specialitate vorbitor de limbile minoritare, inițiată de deputatul Corneliu-Florin Buicu, prin care se instituie obligația medicului de a comunica pe înțelesul persoanelor care nu vorbesc românește. Și cu minimalizarea terminologiei de specialitate. Adică să nu i se mai spună pacientului aveți un anevrism la arteră care vă poate ucide oricând, ci „bre, ai o umflătură pe o venă”.
Camera Deputaților, decizională în acest caz a votat ieri o lege pentru modificarea art.8 din Legea drepturilor pacientului 46/2003, care prevede ca pacienţii care nu sunt cetăţeni români sau nu ştiu limba română să primească informaţii despre starea de sănătate într-o limbă de circulaţie internaţională sau în limba maternă. Legea atrecut cu 181 voturi „pentru”, (PSD;ALDE;PMP;UDMR;MINORITATI) 49 „împotrivă” (PNL) şi 33 „abţineri”(USR) și prevede că „informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate”. „În cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori într-o limbă pe care o cunoaşte, sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare. Dacă pacientul nu este cetăţean român, informaţiile i se aduc la cunoştinţă într-o limbă de circulaţie internaţională sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare”. Adică prin semne, prin muzică, prin desene? Și refugiații care vorbesc doar arabă, persană sau paștună? Ia, să meargă medicii ori să studieze aceste limbi la universitate ori la SNSPA să urmeze și Facultatea de Comunicare. Refuzăm să fim tratați de medici care au doar zece-doisprezece ani de studii superioare (medicină și rezidențiat) și care nu au imaginație să ne comunice tratamentul decât în forma clasică, pe o rețetă, în limba română sau în engleză/franceză. Legea a plecat la promulgare, la șeful statului.
