Persecutatii contrafacuti

Faptul ca toate guvernarile postdecembriste din Romania au manifestat un total dispret si dezinteres fata de diversele forme de persecutie exercitate de comunisti asupra populatiei, de la expropriere si stramutare pana la exterminarea fizica in gulag, interzicandu-se accesul liber al istoricilor, societatii civile si presei la dosarele fostei Securitati si la arhiva fostlui PCR, a dus practic la conspirarea activitatii criminale patronate de dictatura comunista. Astfel, s-a ajuns la favorizarea a numeroase infractiuni de fals si uz de fals, profitandu-se, in conditii de democratie, de lipsa de transparenta a celor care detin acum arhivele fostei Securitati si ale fostului PCR. Concret: au fost posibile numeroase confuzii intre proprietatile luate de comunisti cu titlu si cele fara titlu, zadarnicindu-se astfel retrocedarea caselor si altor bunuri imobile; au aparut numerosi -stramutati politic- falsi – aproximativ 6000 – care au beneficiat de scutiri de taxe, pensii, asistenta medicala, tratamente si bilete gratuite in statiuni, prioritate la repartizarea locuintelor din fondul locativ de stat, precum si alte facilitati subventionate din bani publici, prejudiciul ajungand, conform sectiei militare a PNA, la 1.500 miliarde de lei; numerosi fosti nomenclaturisti comunisti si rudele lor, ca si sumedenie de fosti securisti si turnatori, nu numai ca nu au fost condamnati moral (legea lustratiei) in vreun fel, dar au ajuns in functii importante in stat si in cadrul unor societati si firme de stat, sporindu-si banii acumulati in timpul dictaturii comuniste; Ion Iliescu si-a permis sa considere in zilele revolutiei ca -socialismul doar a fost intinat de Ceusescu-, dand astfel tonul la ofensiva fostilor nomenclaturisti PCR si fostilor securisti pentru -construirea societatii romanesti multilateral democrate-, unul dintre aspecte fiind aparitia a numeroase certificate false de revolutionar, care au determinat delapidari de sume uriase de bani si de bunuri si favoruri cu acte in regula, in beneficiul clientelei partidelor urmase ale fostului PCR. De fapt, asistam si la un paradox pur romanesc, anume faptul ca, in acest moment, exista atat pensii ale fostilor ilegalisti comunisti, cat si pensii si alte facilitati ale revolutionarilor anticomunisti din decembrie *89. Si, culmea, despre cei care opus rezistenta regimului comunist fie in anii *50, fie in anii *80, despre putinii disidenti anticomunisti nu se vorbeste mai deloc, in timp ce corifeilor marxism-leninismului si comunismului li s-au confectionat inainte de decembrie *89, cum stim, ample si false biografii -de merit-. Chiar si azi, trecutul tov. Iliescu si al altor tovarasi de lupta -care au crezut sincer- e privit si pomenit cu duiosie si intelegere de unii istorici. Chestia cu -marginalizarea- la care l-ar fi supus -neomenosul- Ceausescu pe bunul si luminatul Iliescu, impreuna cu alti tovarasi, care cica s-au -razvratit in adanca ilegalitate-, scremandu-se zeci de ani pana sa dea margica numita -scrisoarea celor 6-, nu e decat alta forma de falsa persecutie numai buna de exploatat in democratie, in lipsa unui proces (moral, tovarasi, nu acuzati vanatoarea de vrajitoare !) al comunismului.