Pesedistii l-au comemorat pe Stefan din tribuna, oamenii de pe dealuri

Sunete de buciume si danganit de clopote, costume populare, colive de 80 de kile, decorate cu chipul domnitorului, zeci de mii de pelerini, SPP-isti, politisti si jandarmi cata frunza, cata iarba, politicieni cucernici dornici de imagine si, nu in ultimul rand, liber-cugetatorul Iliescu si limba de lemn – toti si toate au putut fi vazute si auzite ieri, printre picaturi de ploaie, la Manastirea Putna, cu prilejul celebrarii jumatatii de mileniu de la moartea lui Stefan cel Mare, cadorisit de biserica si cu un onorant loc langa Sfantul Petru. Totul s-a desfasurat dupa un ceremonial riguros stabilit, avand ca maestri de ceremonii pe clericii locali, cu purtatori de icoana cu chipul voievodului, alesi pe spranceana din randul studentilor Asociatiei Studentilor Crestin Ortodocsi din Romania, donatii de icoane si spada, copie fidela a celei purtate de razboinicul domnitor. In cele din urma, comemorarea s-a dovedit un nou exercitiu nereusit de imagine a celor aflati la putere, intr-o incercare de a mai recupera si din handicapul electoral suferit la locale in zona Sucevei, si nu numai. Astfel, desi cheltuirea celor cateva zeci de miliarde de lei pentru aceasta manifestare ar fi trebuit sa-i apropie pe politicieni de oameni, in fapt, s-a produs izolarea acestora – in timp ce liderii partidului de guvernamant si presedintele statului ascultau linistiti liturghia dintr-o tribuna aflata in incinta manastirii, pelerinii veniti de la sute de kilometri au fost nevoiti sa urmareasca nemultumiti slujba de pe dealurile din jurul manastirii, datorita restrictionarii accesului in curtea lacasului de cult ca urmare a masurilor de paza si protectie necesare pentru siguranta alesilor neamului.

Iliescu rescrie istoria

Onoarea deschiderii manifestarilor de comemorare a voievodului i-a revenit sefului statului, Ion Iliescu, care a tinut joi seara o alocutiune in Cetatea de Scaun a Sucevei prin care a proslavit calitatile celui lingusit acum 500 de ani de nuntii papali cu aprecieri laudative de genul -Poarta a crestinatatii-, dovedind cat de buni ii sunt consilierii pe problema trecutului istoric al acestei tari. Cel care pana mai ieri se proclama liber-cugetator s-a grabit sa aduca osanale celui ridicat in randul sfintilor. -Personaj de legenda, mare om de stat, conducator temerar de osti, o personalitate politica, recunoscuta si respectata ca atare, care a stiut sa apere si sa impuna cu demnitate fiinta si interesele statului moldav intr-o perioada dificila a istoriei, bun gospodar si administrator- – au fost doar cateva dintre epitelele si metaforele cu care seful statului si-a incalzit corzile vocale pe seama memoriei voievodului. Iliescu nu a uitat sa-si aduca tributul si tezelor scolii nationalist-comuniste a istoriografiei romanesti. -Stefan cel Mare a stiut cand sa raspunda violentei cu violenta si cand sa rasplateasca meritele, atat pe campul de lupta, cat si in vremurile de pace. A stiut cand sa porneasca un razboi si cand sa faca pace, astfel incat moldovenii sa traga cat mai multe foloase si sa plateasca un pret cat mai mic-, a afirmat Ion Iliescu. Discursul presedintelui a capatat si unele conotatii ironic amare. Astfel, proslavirea raiului pe pamant adus pe taramul Moldovei de catre voievod in cei 47 de ani ai domniei sale, prin inflorirea mestesugurilor, economiei, schimburilor comerciale, se gasea in totala contradictie cu -realizarile- din domeniu ale autoritatilor romane actuale. Iliescu a continuat infatisandu-l pe voievod asa cum a intrat in mentalul colectiv al romanilor indus de istoricii romantici si comunisti – -nu ca invins, ci ca invingator-. De altfel, seful statului a reusit performanta sa-i crediteze pe moldovenii acelor vremi cu unele porniri proletare, iar pe domnitor cu o viziune nationala. In viziunea sa, Stefan ar fi creat o organizare statala bazata pe cetateni egali in drepturi si obligatii (!), care raspundeau chemarii la autoaparare cu constiinta ca sunt in slujba propriilor interese si credinte, in timp ce domnitorul ar fi fost -primul care afirma constiinta unitatii de neam-, -intaiul lider politic al tuturor romanilor, constient ca pretutindeni, de la Nistru pana la Tisa, este acelasi popor, care vorbeste aceeasi limba si care are aceeasi origine, ca urmasi ai dacilor si ai colonistilor romani-. Si asta in conditiile in care, din atata dragoste de neam si iubire fata de trecutul sau daco-roman, Stefan i-a fugarit prin spatiul carpato-danubiano-pontic atat pe -ungureanul- Matei Corvin, cat si pe munteanul Radu cel Frumos, macelarindu-le ostasii si vaduvindu-i de diferite posesiuni, pe cel din urma lasandu-l sa fuga la Poarta Otomana fara nevasta si fara copila sa Voichita, adevarata castigatoare a viziunii nationale a domnitorului moldovean. -Lectia marelui Stefan pentru noi, cei de azi, isi va dobandi intreaga sa valoare in faptele noastre, fiindca, la fel ca atunci, ni se cere sa fixam locul Romaniei in istoria politica si spirituala a Europei-, a mai spus Iliescu, executand o transgresie in spatiul temporal actual. Pentru presedinte, bataliile pentru viitor nu se mai dau la Podul Inalt, Razboieni sau Calugareni (n.r. – in atentia consilierilor prezidentiali, meritul scorului meciului de acolo ii revine celui cu -pohta-, pe numele lui Mihai Viteazul), ci la Bruxelles si in alte capitale, iar miza nu mai este apararea fiintei nationale, ci integrarea Romaniei intr-un spatiu de civilizatie, prosperitate si securitate.

Stolo si Basescu, joc de imagine reusit pe seama organizatorilor PSD

Dimineata de 2 iulie. Prin grija fortelor de ordine, nimic nu mai circula pe traseul Putna – Bivolarie. Oamenii veniti pe spezele proprii din colturile indepartate ale tarii sunt siliti sa-si lase masinile intr-o zona amenajata pe raza localitatii Bivolarie si sa ajunga disciplinati la Putna prin intermediul trenurilor si autobuzelor puse la dispozitie de catre organizatori. Reprezentantii statului beneficiaza de alt regim. Cum afara sta sa ploua, purtatorii de girofar pe capota sunt indrumati spre o tribuna special amenajata in incinta manastirii Putna – in cazul pelerinilor se considera ca le sta mai bine pe dealurile din apropierea lacasului de cult, de unde vor asista sau mai bine spus asculta slujba religioasa de pomenire a domnitorului moldovean oficiata de Patriarhul Teoctist al BOR, membri ai Sfantului Sinod, precum si de mitropoliti din Republica Moldova si Polonia. Inaltii oaspeti sunt primiti cu sunetul buciumului de copii si localnici imbracati in costume traditionale bucovinene. Liturghia incepe o data cu ploaia. Politicienii, autoritatile asculta evlaviosi in tribuna, multimea ramane murata in ploaie. Presedintele PNL, Theodor Stolojan, sesizeaza oportunitatea si se alatura, umil, -caznei- pelerinilor, preferand sa stea si el in ploaie. Imediat, langa Stolojan isi face aparitia partenerul PD, Traian Basescu, insotit de sotie. La final, oficialitatile se grabesc sa vina cu darurile omagiale: premierul Adrian Nastase, cu o copie a spadei domnitorului, realizata dupa originalul de la Istanbul, -ca semn al vitejiei, curajului si demnitatii romanesti-, Teoctist, cu o icoana cu chipul lui voievodului si una cu Isus Hristos, plus alte multe daruri simbolice din partea unor inalti erarhi ai bisericilor ortodoxe din Polonia si Grecia si din partea Guvernului Romaniei. Final de ceremonie punctat cu un moment de reculegere, tinut pe fundalul clopotelor. Jos Cortina! Pe cand comemorarea lui Brancoveanu cel Sfant, ca se ne aducem sezlongurile si umbrelele si sa intram si noi in rand cu oamenii, pardon, cu politicienii?